Potcovitul cailor e un domeniu dominat de etnicii maghiari. O dovedesc competiţiile de profil care sunt organizate în zone cu populaţie predominant maghiară şi care sunt dominate de unguri. Spre exemplu, singurul român care a participat la primul concurs de potcovit din România este Gavril Bradea din Dobricioneşti. În 2008, cu prilejul Zilelor comunei Cetariu, în cadrul concursului de atelaje, a avut loc şi prima ediţie a concursului de forjori potcovari. A fost o premieră naţională, la care au participat zece forjori potcovari din: Şişterea (Magyari Janos), Salonta (Benyei Imre), Oradea – Podgoria (Szekely Şandor), Cauaceu (Papp Lajos), Uileacu de Munte (Varga Gyula), Dobricioneşti (Gavril Bradea, ajutat de soţia sa), Şimian (Szabo Şandor), Diosig (Gaal Laszlo), Borş (Hegedus Şandor) şi Cetariu (Fekete Beniamin).
Potcovar octogenar
În afara concursului, un veteran într-ale meseriei de forjor potcovar, Anton Şandor, din Galoşpetreu, în vârstă de 88 de ani, a făcut o demonstraţie cum poate fi bătută o potcoavă de trei persoane, într-o sincronizare perfectă. Potcoavele confecţionate au fost expuse la Primărie.
În fierăria lui Gavril Bradea
J.b. a încercat să afle povestea singurului român care a încercat să se întreacă cu ungurii în potcovitul cailor.
Dobricioneşti. Fierăria din Dobricioneşti e imposibil să nu te ducă cu gândul la fierăria din poiana lui Iocan. Şi la fierăria lui Gavril Bradea oamenii vin, povestesc, glumesc, spun vorbe de duh. Nu l-am găsit acolo nici pe Moromete, nici pe prietenul său Cocoşilă, însă am descoperit bună dispoziţie şi umor …cu carul. Am descoperit un loc unde e binevenit oricine: şi primarul Gavril Costa, şi ziaristul curios, şi omul care vine cu calul la potcovit. Gavril Bradea din Dobricioneşti este potcovar de când se ştie. În familia sa potcovăria e moştenire de familie. Străbunicul său a fost cu siguranţă potcovar. Apoi bunicul şi tatăl său. Tradiţia s-ar putea opri aici, deoarece caii sunt din ce în ce mai puţini.
În familie
„Un sfert, dintr-un sfert din câţi erau acum zece ani”, estimează Gavril Bradea. În atelierul din Dobricioneşti, poţi descoperi izvoare ale istoriei recente ale potcovăriei. La loc de cinste stau foalele cu ajutorul cărora Aurica, nevasta lui Gavril Bradea face focul pentru a încălzi fierul. „Foalele sunt foarte vechi. Ştiu că tata îmi povestea că au fost şi ale bunicului său, dar nimeni nu îşi amintea exact ale cui au fost prima dată. Le-am reparat recent, dar multă vreme de acum încolo nu vor mai avea nevoie de nici o reparaţie”, spune Gavril Bradea. Cleştele de unghii, cleştele de cuie, raşpău (pila), cuţitul de unghii, hoflonul (instrumentul care ajută la bătutul cuiului în potcoavă atunci când nu mai poţi întrebuinţa ciocanul), dornul, de toate găseşti în atelierul potcovarului.
Gavril Bradea a învăţat arta potcovitului de la tatăl său. „Mai e câte unul care s-a învăţat să potcovească acu bătrân. Acela nu-i potcovar, acela-i cârpaci”, spune Gavril. Potcovăria e o artă şi o meserie cât se poate de serioasă, de care depinde însăşi viaţa calului, sunt conştienţi europenii cu tradiţie în acest meşteşug încă din perioada lui Iulius Cezar. Şi azi, în Germania, un potcovar profesionist absolvă o şcoală de specialitate, care durează trei ani, apoi, alţi trei ani, îşi face stagiatura pe lângă un profesionist.
Buni meseriaşi
În gospodăria lui Gavril Bradea, localnicii vin cu caii la potcovit fiindcă pe lângă faptul că potcovarul e bun meseriaş e şi serios. „E foarte important să te ţii de treabă. Să faci atunci când i-ai promis omului. Nu să-l amâni că acu nu pot că, e meci la televizor…”. La potcovit, Gavril e ajutat şi de soţia sa Aurica. Ocupaţia de bază a femeii e legată tot de cai. Aurica a absolvit un curs de însămânţător artificial. Iubeşte caii de copil. A furat din arta potcovăritului atunci când era copil şi mergea cu caii la potcovit cu tatăl său. Cu priceperea sa într-ale potcovăritului şi-a uimit şi bărbatul. Ştie exact unde să lovească cu barosul. Acum îşi aminteşte cu plăcere ceea ce i-au prezis bătrânii şi nici nu i-ar fi trecut prin cap că i se va întâmpla: că îşi va lega destinul de un potcovar. Aurica e un mic Hercule în varianta lui feminină. Recent, la un concurs de potcovari, la Cetariu, Aurica a uimit asistenţa care a văzut cum o ascultă barosul. „Auzeam în jurul meu cum spuneau oamenii : asta-i femeie puternică.”
Potcovărit în barter
Dobricioneşti. Se spune că dacă găseşti o potcoavă eşti un om norocos. Dar când faci sute de potcoave? Nu am reuşit să descopăr dacă Gavril Bradea e un om norocos, însă cu siguranţă e un om împlinit. Şi plin de har şi haz. Ce trebuie să ştie un potcovar? Un maistru potcovar trebuie să cunoască perfect anatomia copitei şi să acţioneze cu precizie de chirurg, astfel încât să nu atingă ţesutul viu, existând riscul să provoace leziuni şi, implicit, durere calului. Mai are nevoie de multă forţă. Pentru că nu este uşor să struneşti un animal atât de puternic. După ce a eliminat mizeria şi a ajustat partea cornoasă, a trecut la pilire, pentru nivelarea copitei. Marginile trebuie rotunjite, pentru a nu se rupe. Pentru ca potcoava să se muleze pe copită, tehnica pe care o foloseşte Gavril Bradea este cea a arsului unghiei cu potcoava înroşită în foc.
Secretul potcoavei
„Potcoava trebuie pusă caldă”, spune potcovarul. Şi atunci, intră în acţiune soţia sa, Aurica, care face focul. Foalele moştenite din străvechi îşi fac treaba ca şi cum ar fi fost construite ieri. Nici urmă de oboseală: foalele „răsuflă” regulat şi înteţesc focul, care arde fierul. Pentru J.b., potcovarul face o demonstraţie cu Stela. Stăpânul său, Gavril Lup din Măgeşti consideră că Stela are nevoie de potcoave noi la picioarele din spate. Cei doi bărbaţi fac o întreagă demonstraţie de forţă pentru a-i asigura Stelei încălţări noi şi frumoase. Ce înseamnă o potcoavă frumoasă? „Să nu se vadă urme de ciocan pe ea, să fie cât mai fină”, spune Gavril Bradea. Meşterul face chiar patru potcoave într-o oră. Loviturile de baros şi ciocan şi-au spus însă cuvântul. „Mi-am măsurat gradul de uzură. Nu e de glumit: la cot şi la braţ. Acolo simt aşa o durere”, spune omul. Cât câştigă un potcovar? Proprietarii cailor care valorează zeci de mii de euro şi chiar sute de mii spun că sunt dispuşi să dea sume frumoase pentru cel care ar face potcoave pe măsură. Rakoczi Lajos, unul dintre cei mai împătimiţi şi mai experimentaţi crescători de cai, spune că, din păcate, caii de rasă din Bihor sunt potcoviţi de unguri cu potcoave făcute în Cehia. „Păi o potcoavă costă şi 100 de lei şi peste 100 de lei şi 60- 70 de lei. Cât să ceri unui om pentru o potcoavă, acum când caii se vând cu 400- 500 de lei? Mă ajută şi oamenii cărora le potcovesc caii cu ce pot. Îl mai ajută şi pe socru”, spune Gavril Bradea.
Veronica Bursasiu
Citiți principiile noastre de moderare aici!