Vernisajul a avut loc joi la Sinagoga Neologă Sion din Oradea, în prezenţa unor orădeni iubitori de cultură. Evenimentul e organizat de Asociaţia Artiştilor Naivi din România, organizaţie cu serioase iniţiative de proiecte culturale, o organizaţie profesională unică în România, dedicată exclusiv artei naive.

„Pentru Nicolae Pătru pictura naivă este starea de ideală libertate, un salt departe de tot ceea ce înseamnă convenţionalism, o renunţare la orice suport artistic devenit istoric, o cristalizare a adevărului străbun, având sentimentul unei lumi aflate la prima ei dimineaţă. Aici, în această lume aşezată înadins în jurul bisericii şi al ţintirimului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţii, cum ar spune Lucian Blaga, artistul muscelean ne propune o realitate ancestrală, trecută prin filtru sensibilității artistului şi care îşi păstrează integral farmecul şi prospeţimea de altădată”, consideră Mircea Stroe, președintele Asociației Artiștilor Naivi din România.

Pânzele create de Nicolae Pătru imortalizează o lume ce-şi povesteşte sieşi întâmplări şi fapte din viaţa satului. Deoarece artistul nu cunoaşte crizele originalităţii în artă, el acceptă netulburat improvizaţiile lui formale, tot ceea ce pare a fi expresia emoţiei celei mai intime la un moment dat. În acelaşi timp, pictura lui se situează în interiorul culturii tradiţionale, dar nu sub tutela modelului folcloric.

Tablourile Cameliei Constantin exprimă nostalgia naturii, a vegetaţiei înviorătoare, a obiceiurilor lumii satului, a sărbătorii de altădată, toate cu note de veselie debordantă.

„Artista ne oferă, prin creaţia sa, un spectacol existenţial plin de promisiuni şi întrebări la care îşi dau mâna transcendentul, natura cosmică, societatea, lumea animală şi vegetală, alături de trăirea sa contopită în contradicţii, revendicări, dragoste şi umor”, spune Mircea Stroe.

Mult umor, pe care uneori privitorul trebuie să-l descopere singur, în amănunte „ascunse” în pictură. Acesta este universul creat şi transpus pe pânză de Camelia Constantin, lumea în care artistul îşi depăşeşte condiţia de artist al artei naive, devenind prin creaţia sa un rostuitor întru veşnicie.