Profesorul de simboluri

Profesorul Alexandru Sanislav e cunoscut ca dascăl de sport, acum pensionar şi îşi dedică viaţă obiectelor ancestrale. Totul pentru a le transmite celor care sunt dornici să-l asculte că „dacă nu-ţi înţelegi trecutul, nu înţelegi nici prezentul şi nu poţi să-ţi faci planuri pentru viitor”. Profesorul Sanislav prezintă o expoziţie care are două laturi: o latură artistică reprezentată de fotografiile diverselor simboluri realizate de Harris Walman, redactorul-şef al reputatei reviste Photo Magazine şi o latură ştiinţifică care e în fapt o conferinţă despre simboluri. Pasiunea profesorului de sport pentru istorie e una ieşită din comun şi nu se rezumă doar la latura de speacker. Bihoreanul a început să repare case ţărăneşti dintr-un cătun părăsit de pe Valea Drăganului, din Alunu. Acolo a deschis şi un muzeu în care le prezintă străinilor trecutul românilor. Resortul care i-a declanşat lui Alexandru Sanislav acţiunea pe care a prezentat-o marti la Colegiul Tehnic „Mihai Viteazul” a fost o vizită, într-o delegaţie oficială în Italia, la Altamura, Bari. „Acolo într-un mic muzeu am aflat chestiuni uluitoare despre ţara mea, chestiuni pe care nu le ştiam, deşi eram pasionat de istorie. Am venit în ţară şi am discutat cu profesorii de istorie. Nu învăţaseră nici ei în facultate aceste lucruri despre poporul lor. Am mers în biblioteci, am luat cărţi, am citit: Virgil Vasilescu- Semnele cerului. Cultură şi civilizaţie carpatică, dar şi ce a scris reputatul istoric american Maria Gimbutas, care a schimbat istoria Europei susţinând că cea mai mare civilizaţie Europeană era aici, pe Valea Dunării”. Din acel moment Alexandru Sanislav a fost preocupat de simboluri şi a vrut să afle ce reprezintă ele.

Pledoaria profesorului porneşte de la axioma că: „o imagine e cât o mie de cuvinte, iar un simbol face cât o mie de imagini”.

„O falangă de cal inscripţionată cu însemne formate dintr-un romb, romb, jumătate de romb e una dintre descoperirile arheologice româneşti, de la Cuina Turcului datată în urmă cu 12.600 de ani care atestă urmele unei civilizaţii matriarhale pre-indo-europene. Unde erau atunci piramidele?… Aceste simboluri apar peste mii de ani pe vasul de Cucuteni, dar şi pe ştergarul din Bihor”, spune Alexandru Sanislav. „Rombul este un simbol feminin. Uneori, pe imaginile amerindienilor, nişte romburi împodobesc şerpi. Li se atribuie un sens erotic: rombul reprezintă vulva, şarpele – falusul, iar împreună ar exprima o filozofie dualistă. Într-o formă foarte alungită, ca două triunghiuri isoscele unite prin baza lor, rombul ar însemna contactele şi schimburile dintre cer şi pământ, între lumea inferioară şi cea superioară, uneori şi unirea celor două sexe. Ca semne ancestrale ale dragostei, fecundităţii, fertilităţii şi armoniei, romburile apar adesea şi în ornamentica populară românească”, susţine şi partenerul de proiect al profesorului Sanislav, Harris Walman pe site-ul său abstractart.ro. Demersul profesorului e menit să-i facă pe elevi să înţeleagă trecutul.

„L-am auzit pe ambasadorul SUA în România spunând în faţa Corpului Diplomatic că: «România e o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, o înţelegi mai puţin». Şi nu vorbea prostii. Expoziţia mea are şi acest scop: să înţelegeţi trecutul mai bine. Atunci când eram la şcoală învăţam o mare porcărie, era o frază care nu lipsea din nici un manual: aceea că ţăranul român şi-a împodobit şi costumul, şi casa, şi furca de tors, şi băţul ciobanului din dorinţa de frumos. Această frază îl împăuna pe ţăranul român cu o sensibilitate pe care o au toate popoarele şi îi ascundea cea mai importantă caracteristică şi anume aceea că românilor nu le sunt specifice podoabele, ci simbolurile”, a precizat profesorul. Pentru a demonstra cât de importante sunt simbolurile, Alexandru Sanilav a povestit că a arătat unor chinezoaice care i-au vizitat micul muzeu simbolul crucii. „Acestea au înţeles ca sunt două linii care se intersectează, în condiţiile în care pentru orice creştin Crucea e totul: viaţă, învăţătură, jertfa lui Hristos. Oamenii şi-au încrustat porţile cu simboluri pentru a apăra spaţiul sacru al familiei, la fel simbolurile de pe toiagul ciobanului sunt prezente ca să-l protejeze împotriva demonilor şi a spiritelor rele, e rugăciune. Din păcate azi vedem aşa numiţii intepreţi populari împopoţonaţi cu costume cu flori imense, cu paiete care nu au simboluri geometrice aşa cum purtau strămoşii noştri, nu au nimic cu ţăranul român. Atunci când oamenii vor înţelege că aceste simboluri au ceva sacru, atunci nu-şi vor mai bate joc de cântecul popular, de costumul popular, aşa cum nimeni nu-şi permite să schimbe un cuvânt din Biblie, din Coran”, a concluzionat Alexandru Sanislav.