Tânărul regizor Bobi Pricop mărturisea într-un interviu: „Pentru mine un spectacol reușit e atunci când la sfârșit plec altfel decât am intrat, plec descoperind ceva în mine, ridicându-mă la un alt platou al existenței mele”. Asta s-a întâmplat şi cu cei care s-au aflat în sala Casei de Cultură a Sindicatelor, marţi seara, la spectacolul pus în scenă de acesta, „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, după un roman de Mark Haddon şi jucat de actorii Teatrului Naţional Bucureşti. Au ieşit din sală transformaţi, surprinşi total, emoţionaţi.

Primul impact îl dă decorul conceput de Adrian Damian, creat din panouri din oglinzi pe lateral, şi un panou mare în fundal, care speculând unghiuri, prin proiecţii video, lumini şi muzică sugerează spaţii diverse. Suntem transpuşi în Calea Lactee, la mare, ori la metroul din Londra, devenind mai apoi parte din spectacol, proiectaţi în realitate. Suntem martori la povestea unui copil de 15 ani cu sindrom Asperger. Ciprian Nicula îl joacă magistral, prin gestică, intonaţia vocii, reuşind să te transpună în lumea lui Christopher, adolescentul care nu ştie să mintă, visează să călătorească în spaţiu, pasionat de matematică. El nu are capacitatea de a înţelege ceea ce nu este spus, comunică direct şi simplu, nu vorbeşte cu străinii, nu poate fi atins. El spune că oamenii cred în rai pentru că se tem de moarte. Şi se tem pentru că ei cred că dacă mor, alţii le vor lua casele şi le vor arunca lucrurile în stradă.

Făcând pe detectivul pentru a afla cine l-a ucis pe câinele Wellington cu o furcă, descoperă minciuni şi fapte ascunse din viaţa părinţilor săi. Christopher analizează, trece prin filtrul logicii, defineşte şi calculează totul, încercând să îşi explice comportamentul adulţilor din jurul lui, roluri jucate de actorii Ana Ciontea, Emilian Oprea, Carmen Ungureanu și Rodica Ionescu. Constată că viaţa nu e ca matematica, deoarece în viaţă niciodată la sfârşit nu dai de un răspuns simplu. Ar putea să se facă om de ştiinţă. Doar a reuşit să ajungă singur la Londra, a mers cu metroul, a făcut pe detectivul. E curajos! „Înseamnă că pot să fac orice”, spune Christopher. „Pot să fac orice?” Şi întrebarea lui rămâne fără răspuns în aplauzele şi ovaţiile unui public ridicat în picioare.

Spectacolul e o invitaţie în realitatea percepută altfel, firesc, fără metafore-minciuni. Cu fantezie, cucerind privitorului toate simţurile, făcându-l să-şi pună întrebări, să se emoţioneze, să empatizeze, regizorul Bobi Pricop a fascinat marţi seară publicul orădean, şi cu siguranţă şi juriul Festivalului Internaţional de Teatru.