Jurnal bihorean (Jb): Ce ar trebui să ia în calcul o persoană înainte de a-şi lua un animal de companie? Un animal e un cadou sau o răspundere?

Călin Valentin Mitra (CVM): Când faci cadou un câine, trebuie să fii absolut convins că persoana care îl va primi este în stare şi poate să crească un câine. E o responsabilitate pe următorii 10-15 ani. Nu e uşor de întreţinut. Pe lângă cheltuielile de mâncare sunt şi vaccinările, pot apărea boli sau accidente. O altă problemă majoră în societatea noastră este că acest câine trebuie plimbat. Trebuie să ai timp şi să programezi măcar dimineaţa o jumătate de oră pentru nevoile zilnice şi seara chiar mai mult. Impactul psihologic asupra unui copil, eu zic că un câine e dintre cele mai importante prezenţe. Nu e ca o jucărie ce poate fi lăsată într-un colţ, un câine maturizează, e un frate mai mare sau mai mic. Un copil care are un câine are o altă relaţie cu animalelel în general şi se raportează altfel inclusiv la câinii străzii.

Care sunte cele mai populare rase de câini în rândul orădenilor?

CVM: În urmă cu 15, 20 de ani, erau foarte căutaţi câinii de talie foarte mare, de pază. Cu timpul oamenii au început să caute un câine de apartament şi acum s-a ajuns ca în jur de 60, 70% sunt de talie mică. Aceştia se pretează la viaţa în apartament. S-a obţinut regresul taliei câinilor. Intrând la modă, între cele mici au fost Yorkshire Terrierul care a cam ieşit din modă, bichionii şi, spre surprinderea noastră, de vre o doi ani încoace, tendinţa e spre Bulldogul Francez. Rasa a mai fost pe val în urmă cu vreo 10, 12 ani.

Este oraşul amenajat astfel încât să ofere cadru de socializare şi recreere pentru cei peste 11.000 de de câini cu stăpân, cifră reieşită din numărătoarea oficială?

CVM: Că stau la curte, că stau la bloc, proprietarii de câini socializează între ei. E important să se cunoască şi să socializeze câinii. Problema majoră e aranjarea oraşului pentru câini e că aceste canisete sunt suficiente doar pentru a-şi face câinii treburile. La necesitatea unui câine mediu de mişcare, acestea nu sunt suficiente. Practic, ar trebui găsit măcar un loc foarte mare din oraş, un parc, unde câinii să poată fi lăsaţi să socializeze. Mai e o problemă pe care municipalitatea nu a rezolvat-o, sunt foarte mulţi proprietari de câini care au şi copii şi ar dori ca aceştia să se joace împreună. Acele canisete nu asigură spaţiul necesar.

Oricum, legea responsabilizează oamenii, lumea se fereşte să ajungă la ştirile de la ora 5.00. În Oradea nu sunt mulţi câini cu comportament agresiv.

Sunt câinii campioni în concursuri rereprezentantivi pentru rasele din acest areal?

CVM: Câinii campioni, sunt peste 40 de rase la care orădenii stau foarte bine din punctul de vedere al calităţii exemplarelor, sunt verificaţi nu doar din punctul de vedere al standardului sau al comportamentului. Cei care reuşesc să ajungă campioni sunt exemplare care nu sunt stresate în acel mediu nebun – la Oradea au fost 790 de câini şi 2.000 de oameni într-un spaţiu limitat. Cei mai calmi, cei mai stabili psihic, trec peste agorafobia unui concurs şi un astfel de câine va avea căţei mult mai stabili psihologici. E importan. Acum 20 de ani, dacă treceam pe lângă un câine mare negru care lătra la un gard, ziceam că ăsta e masculul de montă, uite ce pază face. Asta e de domeniul trecutului, a ajutat şi legea.

E legea câinilor periculoşi cu un pas în urmă?

CVM: Din păcate, legea e făcută de cei votaţi de noi. Au dat girul cu un simplu ridicat de mână, fără să cunoască sau să-i intereseze un minim de date. Cineva s-a erijat într-un organ de autoritate şi a început să numească rase, fără un minim de cunoştinţe. Legea afectează un număr de 13 rase. Sunt foarte multe rase cu potenţial agresiv, peste acest număr. În lista aceea sunt rase care nu au ce căuta acolo. De exemplu, Staffordshire Terrierul, un câine de 17 kg, deloc agresiv, nu are ce căuta în listă. Ideea e că sunt rase agresive care au intrat la modă în urma legii. La ora actuală sunt rase mai agresive, de talie mare, căutate de lume. Foştii iubitori de Caucazieni s-au îndreptat spre această rasă care nu e numită în lege. Această lege a defavorizat rasele respective. Paradoxal, Cane Corso, o rasă sub lege, e deosebit de căutată.

Tot mai mulţi câini din rase mari pot fi văzuţi pe străzile oraşului – câinele de pază moscovit sau ciobănesc de Asia Centrală sunt doar cele mai uşor de individualizat. Sunt aceste rase potrivite cu oraşul? Pot fi satisfăcute nevoile acestor câini în mediul urban?

CVM: De satisfăcut, se pot satisface. Totul depinde de timpul alocat câinelui respectiv, câinii trebuie scoşi şi educaţi. Dacă mă gândesc, avem Border Collie care a fost crescut pentru stână. În urban, acesta va fi un câine sportiv. Rasele numite, Câinele de Pază Moscovit sau Ciobănescul de Asia Centrală, sunt câini de pază deosebiţi. Cel de Asia Centrală nu apare în lege ca un câine agresiv. A crescut în ultima perioadă, ca prezenţă, tocmai pentru că nu e enunţat în lege, deşi el e un câine catalogat ca periculos. Caucazianul e în scădere dar Asia Centrală e pe vârf. Cane Corso nu e neapărat un câine frumos, nu e foarte agresiv, comparat cu un Samoyedde e şters. E căutat pentru comportamentul său şi datorită stabilităţii sale psihice. E un câine care încă nu a ieşit de sub mâna crescătorilor. Aici e marea problemă, când câinii ies de sub mâna celor care se ocupă de rasă. A cumpărat o femelă şi face montă cu un câine lipsit de pedegree şi exemplarele care rezultă ies din caracteristicile urmărite de crescători. Când apare moda, asta e devastator pentru acea rasă. Creşterea câinilor e şi asta o ştiinţă. Darwin spunea că a lăsa pe mâna unui necunoscător selecţia genetică e ca şi cum ai lăsa un brici la îndemâna unei maimuţe. Nu poţi şti la ce te poţi aştepta.

De unde bate vântul modei? Se ştie că în Ungaria sunt „pe val” cei din rasa ridgeback şi alte rase exotice? Va ajunge asta la noi?

CVM: N-am curajul să spun că moda vine din Ungaria. Dacă observi puţin toată Europa, Caucazianul a fost foarte la modă în întreaga Europă în urmă cu 20 de ani, în Ungaria în urmă cu 15 ani, în România cu 10 ani. N-aş vrea să spun că moda porneşte de la Paris, dar e ceva de genul ăsta. Dacă acolo se lansează o modă, se va propaga până aici. Apoi e moda creată de filmele cu animale -Lassie, Hachico. Toată lumea îşi doreşte un Hachi.

Rasa aceea e şi va rămâne independentă şi puternică. Modul în care a fost prezentat în film a pus accentul pe o anumită zonă. E o legendă perfect reală dar ecranizarea cade spre basm. Relaţia respectivă nu poate fi comparată cu nicio alta, cum niciun exemplar nu e identic cu următorul. Omul e diferit şi câinele e diferit, fiecare cu personalitatea sa. Mihail Câine de Circ, era o corcitură de Irish Terrier. Ori asta e o rasă considerată un drac roşu, la vânătoare e deosebit de agresiv. A fost ales pentru că era potrivit să joace acel rol. Sunt, apoi, măcar vreo 10 -12 filme care au ridicat Chihuahua.

Contează moda în alegerea câinelui?

CVM: Din păcate da. Moda nu e un lucru foarte bun şi eu, personal, aş sfătui pe cei care îşi doresc un câine să nu aleagă pe baza asta. Sunt câini câte şi se potrivesc. Psihologic, stăpânul seamănă cu câinele 100%. De 25 de ani sfătuim pe cine vrea să-şi ia câine. Prima întrebare e pentru ce îi trebuie câine, pentru companie, pază. Cât timp ai? Câţi membri sunt în familie? Câţi metri pătraţi ai în casă? Sunt familii cu bunici care nu neapărat acceptă câini. Sunt câini care nu suportă copiii şi alţii care tremură de fericire când îi văd. Trebuie să te interesezi înainte de a lua câinele, altfel, în şase luni te poţi trezi cu un monstruleţ în casă. Ce vezi pe ecran, ce vezi la vecini nu neapărat ţi se potriveşte.