A cere ajutor pare un comportament simplu, dar pentru mulți adulți este mai dificil decât pare. Felul în care am învățat să ne raportăm la autonomie, responsabilitate și vulnerabilitate influențează momentul în care spunem că avem nevoie de sprijin și persoana către care alegem să ne îndreptăm.

Când autonomia devine o obligație

Suntem obișnuiți să rezolvăm singuri o mare parte din problemele vieții de zi cu zi. Muncim, avem responsabilități familiale, luăm decizii și ne adaptăm la situații care apar fără să avem întotdeauna timp să ne pregătim pentru ele. Din această perspectivă, capacitatea de a ne descurca singuri este o resursă importantă.

Dificultatea apare atunci când independența ajunge să fie tratată ca o obligație permanentă. Persoana care este obișnuită să rezolve problemele familiei, să îi sprijine pe ceilalți sau să păstreze controlul asupra situațiilor dificile poate ajunge să perceapă solicitarea ajutorului ca pe o abatere de la propriul rol.

Pentru unele persoane, a cere ajutor presupune și acceptarea unei forme de vulnerabilitate psihologice. Este nevoie să recunoaștem că o situație ne depășește temporar resursele obișnuite și să permitem unei alte persoane să observe această dificultate. Într-un context în care autonomia și capacitatea de a face față singuri sunt valorizate puternic, acest pas poate fi resimțit ca dificil.

În spatele acestei dificultăți se pot afla mai multe lucruri: teama de a fi judecați, dorința de a nu-i împovăra pe ceilalți, experiențe anterioare în care solicitarea sprijinului nu a fost bine primită sau convingerea că ar trebui să ne descurcăm singuri. Nu toate aceste motive sunt conștiente și nu apar în aceeași formă la fiecare persoană.

A cere ajutor ține astfel și de felul în care definim autonomia. O persoană autonomă nu este una care nu are nevoie de nimeni. Autonomia presupune și capacitatea de a identifica atunci când resursele proprii nu sunt suficiente și de a utiliza în mod adecvat resursele disponibile în jurul nostru. Această capacitate face parte și din modul în care avem grijă de propria sănătate mintală.

Ce se întâmplă când încercăm să ducem totul singuri

Când o dificultate este gestionată exclusiv prin efort individual, costurile pot crește în timp. O problemă profesională, o perioadă de îngrijire a unui membru al familiei, o pierdere sau o schimbare importantă pot solicita resurse psihologice considerabile. Dacă persoana continuă să funcționeze ca și cum ar trebui să rezolve totul singură, spațiul pentru odihnă, reflecție și recuperare se poate reduce.

Sprijinul social are un rol important în adaptarea la situații dificile. Cercetările arată că relațiile sociale pot constitui o resursă pentru sănătate și pentru gestionarea stresului, iar percepția că avem persoane către care ne putem îndrepta contează în modul în care evaluăm dificultățile cu care ne confruntăm.

Există și o diferență importantă între a avea nevoie de ajutor într-o situație concretă și a deveni dependent de ceilalți pentru orice decizie. A solicita sprijin pentru o problemă specifică nu anulează responsabilitatea personală. Din contră, poate permite persoanei să își folosească mai eficient resursele și să își păstreze funcționarea în domeniile în care se poate descurca singură.

În viața de zi cu zi, această diferență se vede în lucruri simple. Putem cere unui membru al familiei să preia o responsabilitate pentru o perioadă, putem discuta cu cineva despre o situație care ne preocupă sau putem solicita sprijin profesional atunci când dificultatea persistă și începe să afecteze funcționarea de zi cu zi. Stresul prelungit, problemele relaționale, schimbările importante din viață sau dificultățile de adaptare pot ajunge să consume resurse psihologice importante. În astfel de situații, a solicita sprijin reprezintă o formă de grijă față de propria sănătate mintală.

Cui cerem ajutor și ce fel de ajutor avem nevoie?

Nu orice formă de sprijin este potrivită pentru orice problemă. În unele situații avem nevoie de o persoană care să ne asculte. În altele, avem nevoie de ajutor practic, de informații, de o perspectivă diferită sau de sprijin psihologic. Identificarea tipului de sprijin de care avem nevoie poate face solicitarea mai clară și pentru noi, și pentru persoana căreia îi cerem ajutorul.

Contează și alegerea persoanei. O relație apropiată nu garantează automat că celălalt știe să ofere sprijinul potrivit. Putem avea oameni importanți în viața noastră care ne iubesc și, totuși, nu știu cum să răspundă unei anumite dificultăți. În asemenea situații, este util să formulăm cât mai clar ceea ce avem nevoie.

Când dificultatea este persistentă, afectează semnificativ funcționarea sau se asociază cu suferință psihologică importantă, sprijinul unui specialist în sănătate mintală devine relevant. În funcție de natura problemei și de nevoile persoanei, evaluarea psihologică, consilierea psihologică, psihoterapia sau consultul psihiatric pot avea roluri diferite. Important este ca forma de sprijin să fie potrivită dificultății cu care se confruntă persoana.

A cere ajutor presupune, în fond, să recunoaștem corect limitele unei situații. Nu trebuie să demonstrăm cât de mult putem suporta înainte de a accepta sprijinul. Unele probleme se rezolvă mai bine atunci când nu sunt purtate în întregime de o singură persoană, iar accesarea din timp a unui sprijin adecvat poate contribui la prevenirea agravării dificultăților psihologice.

UN LUCRU PE CARE ÎL PUTEM ÎNCERCA

Să alegem o dificultate concretă pe care încercăm să o gestionăm singuri și să ne întrebăm ce fel de sprijin ne-ar fi realmente util: să fim ascultați, să primim un ajutor practic, să obținem o informație sau să discutăm cu un specialist. Clarificarea nevoii face primul pas mai ușor.

DE ȚINUT MINTE

A cere ajutor nu înseamnă renunțarea la autonomie. Înseamnă să recunoaștem când o situație solicită mai multe resurse decât cele pe care le avem la dispoziție și să folosim în mod responsabil sprijinul disponibil.

Thomas Agud, psiholog

Facebook: Psiholog Thomas Agud | Instagram: @psih.thomasagud