Un cărucior pentru copii, o sticlă de şampanie, un borcan de compot, un steag cu stema RSR, un portret al lui Nicolae Ceaușescu, televizoare, carpete, cărți de propagandă, tablouri cu stema RSR și PCR, stilouri cu toc, un peşte de sticlă, bibelouri, un termos, o sanie, volume cu congresele PCR, aparate foto. Sunt donaţii făcute de orădeni pentru a pune bazele unui Muzeul al Comunismului în Cetatea Oradea. Primii care au reacţionat la apelul muzeografului Cristina Puşcaş şi au făcut donaţii au fost chiar muzeografii şi colaboratorii Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea.

„Eu mi-am donat păpuşile, dar şi celebru peşte de sticlă pe care îl găseai în fiecare casă instalat pe un mileu, în acea perioadă”, spune doctor Cristina Puşcaş, muzeograf. Orădenii au dat spre păstrare sub formă de donaţie sau sub formă de custodie, manuale din perioada comunistă, din anii 50, 60, 70, 80, îndrumare, hărţi, plăci, magnetofoane, casetofoane , aparate radio, televizoare vechi. Una dintre cele mai masive donaţii a venit din partea unei doamne tinere, mamă a trei copii Andra Ramona Dragomir, care spre surprinderea tuturor a venit cu o dubiţă şi o remorcă de obiecte.

„Ieri era chiar ziua de naştere a doamnei şi a ţinut să facă acest gest, cu această ocazie. M-am mirat că un om atât de tânăr are atâtea obiecte din acea perioadă. Surpriza a fost extraordinară pentru toţii colegii de pe secţie care au venit să descopere bucată cu bucată lucrurile donate. Nici nu am apucat să le inventariem în totalitate. Doamna şi-a adus şi căruciorul de acum 34 de ani”, povesteşte Cristina Puşcaş. Un alt donator care a ieşit în evidenţă este fostul fotograf al Crişanei şi tehnician criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Nicolae Meseşean. Domnia sa a avut un demers de a reconstitui în fotografii, în cadrul unei expoziţii perioada comunismului.

Nicolae Meseşean are propria teorie în ceea ce priveşte reacţia orădenilor în raport cu comunismul, considerând că unii oameni sunt nostalgici, alţii sunt agresivi când rememorează timpurile de dinaninte de 1989. Însă atât iniţiatorii proiectului, cât şi dascălii de istorie cred că este nevoie să se facă o trecere de la ce a fost înainte de 89 şi perioada actuală pentru a se putea face o comparaţie obiectivă în toate domeniile. Iniţial, muzeografii au privit cu rezervă posibila reacţie a orădenilor şi succesul demersului a le cere orădenilor să nu arunce trecutul la gunoi, fiind conştienţi că mulţi oameni au dorit să scape de aceste amintiri triste, pentru unii chiar dureroase, şi puţini au mai păstrat din aceste obiecte.

Fotograf pentru Ceauşescu

Muzeograful Cristina Puşcaş a insistat să le transmită orădenilor că în timp aceste obiecte vor valora şi că scopul e acela ca: elevii, studenţii, copiii, „urmaşii noştri să cunoască acest moment al istoriei naţionale”. Muzeograful spune că Nicolae Meseşan, fost fotoreporter la Şcoala Judeţeană de Partid, înainte de 89, a donat probabil cel mai valoros obiect – celebra carte Omagiu- , dar şi tabloul lui Nicolae Ceauşescu, tablouri cu steme.

„De-atfel domnul Meseşan ne-a donat vreo 200 de fotografii realizate în acea epocă. Domnul Meseşean are şi o experienţă singulară, era fotograful oficial al vizitelor lui Nicolae Ceauşescu în Oradea”. Imaginile surprinse de cel care era în acel moment fotograful cotidianului Crişana redau principalii piloni ai industriei comuniste: fostele întreprinderi orădene, precum Sinteza, Alumina, Crişana ori Înfrăţirea, fostele sere orădene, clădirile spitalelor Judeţean şi Municipal, fosta Cale 1 Mai ori Bulevardul Decebal în construcţie, barajului de pe Crişul Repede, din zona Ioşia, la a cărui construcţie a lucrat, în 1964, şi pe care s-a întors, ca ziarist să-l fotografieze.

Despre această fotografie, Nicolae Meseşan explica că ascunde poveşti pe care puţin le cunosc referitoare la faptul că e barajul e o lucrare monumentală, cât un bloc cu 10 etaje şi că înainte de a răsări în Ioşia, Oradea ori era lovită de secetă, ori de inundaţii. În opinia donatorului, fotografia este memoria istoriei, el se consideră un nostalgic fiindcă în perioada aceea s-a construit mult, iar Oradea era un oraş prosper. De-alt în fotografiile care redau „Oradea în Epoca de Aur”, Nicolae Meseşean spune că a redat „istoria unui oraş, fără retuşuri”, astfel încât toată lumea să poată pune în balanţă perioada de 25 de ani de dinainte de Revoluţie cu cei 25 de ani de după 1989.

Printre donaţiile surpriză enumerate de muzeograful Cristina Puşcaş se află şi cea făcută de jurnalistul Florin Budea. Aceasta este parte a unui obelisc care trona în Piaţa Ferdinand şi pe care scria „Libertate” în limba rusă. Florin Budea şi-a donat şi cravata de pioner. Muzeografii vor continua să preia obiecte din Epoca de Aur în paralel cu inventarierea lor. Secţia care descrie viaţa cotidiană din perioada comunismului ar putea fi deschisă în preajma Crăciunului. Alte obiecte dintre cele donate îşi vor regăsi locul în Muzeul de Istorie muzicală- plăcile radio de exemplu, sau în Muzeul Farmaciei-un mojar donat de orădeni.