Cea de a patra premieră a stagiunii Teatrului Regina Maria a adus în faţa publicului o savuroasă comedie neagră. „Revizorul” de Gogol este o piesă inspirată de o anecdotă spusă de Puskin, o satiră la adresa burgehziei Rusiei imperiale.

Tot ce se întâmplă pe scenă e de râs dacă n-ar fi de plâns, pentru că piesa caricaturizează lacomul, coruptul, pârâciosul, lingăul, caractere care ne „otrăvesc” în fiecare zi. Gogol a dorit să zugrăvească societatea putredă a timpului său, însă textul lui transcende timpul şi se pliază perfect peste personajele pe care le întâlnim astăzi pest tot.

Regizorul Petru Vutcărău construieşte micul grup de funcționari corupţi din orășelul de provincie insistând savuros pe gestica şi mimica personajelor, care sunt marionete dirijate cu fire nevăzute de diavolul-păpuşar. Cu mişcări graţioase, cu reacţii de copil care face năzbâtii, personajul interpretat de Alin Stanciu este deasupra tuturor, vinovatul principal ale „nebuniei” ce se declanşează în micul orăşel.

„Mici păcate”

Primarul a visat toată noaptea şobolani albi, ca a doua zi să primească scrisoarea prin care este informat că a sosit un funcţionar cu instrucţiuni de a inspecta toată regiunea şi mai ales judeţul. De ce vine revizorul tocmai la ei? „Aşa ne-a fost scris, ne vine şi nouă rândul”, concluzionează Anton Antonovici Scvoznic-Dmuhanovschii, jucat de Șerban Borda.

La şedinţa convocată de primar sunt prezenţi toţi funcţionarii importanţi ai urbei, cu toţii mânjiţi de scaunele pe care le ocupă. Indicaţiile sunt clare, totul trebuie aranjat ca să dea bine în faţa revizorului: bolnavii să fie mai puţin bolanvi, în sălile de şedinţă de la tribunal să nu mai fie „tot felul de porcării la uscat”, iar unii profesori să nu mai facă grimase la catedră. „Uneori, să ai prea multă minte e mai rău decât să n-ai deloc.” Trebuie rezovate de urgenţă treburile interne şi „micile păcate” pentru că „nu există om care să n-aibă mici păcate”.

Pe tema muzicală „Zborul bondarului” de Rimsky-Korsakov se dezlănţuie agitaţia. Fiecare încearcă să dreagă ce se mai poate pe sectorul lui, sub privirile ghiduşe ale diavolului-păpuşar. Doar că „revizorul” nu este ceea ce se aşteaptă ei să fie, condundându-l cu un funcţionar din Petersburg, un cartofor rămas lefter şi aciuit la han pe datorie împreună cu Osip (Andrian Locovei), servitorul lui.

„Mai bine flămânzesc, dar ajung acasă în costum”, spune personajul jucat de Răzvan Vicoveanu. Salvarea lui vine din confuzia creată. Banul, ochiul dracului, cumpără liniştea corupţilor pentru că, vorba primarului, „dracu să o ia de frică, nu poţi scăpa de ea”. Şi frica îl aruncă în coşmarul şobolanilor care rod, sapă, şi uneltesc – vis creat cu un impact vizual deosebit prin coregrafia gândită de András Lóránt şi costumele Tatianei Popescu.

Scenografia proiectată de Adrian Damian profită de scena turnantă, e gândită pe verticală, piramidal, şi oferă cadrul perfect al scării ierarhice. Pe ea urcă pe rând judecătorul (Sorin Ionescu), inspectorul şcolar (Petre Ghimbășan), dirigintele poştei (Eugen Neag), moşierii bârfitori (Alexandru Rusu, Sebastian Lupu), plătindu-şi fiecare tributul către „revizorul” care profită din plin de situaţie şi îşi umflă gemantanul cu bani şi burta cu bunătăţi. Chiar şi fiica (Anca Sigmirean) şi soţia primarului (Gabriela Codrea) îşi etalează nurii pentru a câştiga un loc în inima falsului inspector, cea mică fiind chiar cerută de soţie.

„Dracu ştie!”

Dar servitorul Osip este cel lucid, care încheie farsa cât încă mai pot scăpa întregi şi cu doldora de bani, pentru că vorba lui: „Să nu dea dracu’ să vină altul în loc!”. Fug la timp, pentru că, după plecarea lor, dirigintele poştei – cel care obişnuieşte să „frunzărească” scrisorile, află că Ivan Alexandrovici Hlestacov nu e revizor. „Dracu ştie ce e!”. În scrisoarea acestuia către Triapicichin află că un căpitan de infanterie l-a falimentat la cărţi şi chiar atunci când hangiul voia să îl bage la închisoare, l-a salvat „fizionomia lui de Petersburg” şi felul cum era îmbrăcat. „Tot oraşul m-a luat drept un general-guvernator”.

Din scrisoare află impresiile profitorului: primarul e prost ca o cizmă, dirigintele poştei e un beţiv, o haimana care trebuie biciuită, administratorul aşezămintelor de binefacere e un adevărat porc cu tichie, inspectorul şcolar miroase a ceapă de trăsneşte iar judecatorul Liapchin-Teapchin, e tot ce poate fi mai mauvais-ton – „Dracu ştie ce-o fi însemnând”.

Primarul nu înţelege cum a putut să fie prostit. „I-am păcălit pe cei mai mari hoţi. Pungaşii care înşelau pe toată lumea, îşi găseau naşul cu mine! Trei guvernatori am băgat în buzunar!” Iar necuratul e pe buzele tuturor: „Dracu m-a pus să-i dau şi recomandări pentru celelalte staţii!” (Primarul), „Lua-m-ar toţi dracii să mă ia! Domnilor, mi-a luat cu împrumut trei sute de ruble!” (Judecătorul), „Dracu să vă ia, cu revizorul vostru cu tot şi cu invenţiile voastre!” (Administratorul aşezămintelor de binefacere).

Replica primarului – „Şi voi, de ce râdeţi? Să ştiţi că de voi râdeţi!” – îţi dă fiori şi realizezi dintr-o dată că în şi dincolo de sala de teatru EI sunt printre noi. Adevăratul revizor a venit, iar „păpuşarul” îşi desăvârşeşte opera într-un râs şi un dans diabolic, în timp ce personajele încremenesc într-un carusel de neoprit.

Alături de coregrafie, replici, gestică, imaginile create „rotunjesc” spectacolul, părând scoase dintr-un album expresionist. Creația video a Ioanei Ilaș-Bodale şi light design-ul lui Bogdan Gheorghiu proiectează în decor şobolani mustăcind, ploi care nu spală mizeria umană, şi nopţi cu lună pentru coşmarurile sufletelor gri.

Fiecare personaj a fost jucat cu multă expresivitate şi ghiduşie, îndrumat de viziunea regizorală a lui Petru Vutcărău. Din distribuţia sepctacolului au mai facut parte: David Constantinescu, Lucia Rogoz, Ciprian Ciuciu, George Dometi, Ionuț Șerban, Igor Lungu, Carina Bunea, Maria Teișanu, Miruna Lazăr, Giorgiana Coman, Calița Nantu, Daniela Purcărea. Următoarele reprezentaţii vor avea loc în 26 şi 27 februarie, la Sala Mare.