Ruinele miliardarilor

Supraimpozitare sau constrângerea economică a proprietarilor ruinelor. Acestea par a fi singurele pârghii ale autorităţilor locale pentru a face să dispară petele de lipsă de civilizaţie din Bihor. Atât Oradea, cât şi Bihorul sunt împânzite de ruine.

Fără doar şi poate una dintre cele mai urâte privelişti din Oradea le oferă scheletele construcţiei TM Design a arhitectului conductor Marcel Tarţa. Ruina e o „carte de vizită” pentru toţi cei care trec cu trenul spre Cluj Napoca sau spre graniţă, dar şi pentru clienţii hotelurilor din zona Parcului Muncitorilor. Proiectul la care s-a lucrat în anii 90 trebuia să fie un bloc pe rambleul căii ferate de lângă Ştrandul Municipal. Pe malul Crişului, un loc pe care tot mai mulţi orădeni îl aleg pentru promenadă, peisajul e siluit de ruina Fabricii Metalica.

Mărire şi decădere

Metalica Oradea provine din Cooperativa Meşteşugărească „Minszki Lajos”, înfiinţată în anul 1949, al cărei obiect de activitate era fabricarea în serie  mică a unor produse de uz gospodăresc: cazane, bidoane, albii pentru rufe. Întreprinderea de Stat „Minszki Lajos” îşi schimba numele în Întreprinderea de Stat „Metalica” în 1963. Din 1991, Metalica devine societate pe acţiuni. În 2005-2006 firma se mândrea cu locul I pe ţară, în topul firmelor mici şi mijlocii din ramura producţiei de aparate electrocasnice, pe anul 2004 şi 2005 şi se prezenta ca al doilea producător intern de maşini de gătit cu gaz şi electrice.

Ultimul proprietar al Metalica, Cătălin Chelu, era cotat, în urmă cu patru ani, pe poziţia 312 în Top Forbes 500 miliardari, cu o avere de 17 milioane de euro, dar şi ca proprietarul celor mai multe spaţii comerciale din Galaţi şi proprietarul celui mai mare portofoliu de companii listate la Bursa de la Bucureşti, cu 14 companii la care este acţionar direct sau prin intermediul unor firme interpuse. Cătălin Chelu este unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri cu investiţii pe bursă şi s-a aflat de mai multe ori în conflict cu fosta Comisie Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), dar şi cu conducerile SIF-urilor, în special pentru că deţinea concertat mult peste pragul maxim prevăzut de lege la acel moment, de 1% din acţiunile SIF-urilor.

Cătălin Chelu a fost nominalizat ca fiind un apropiat şi un interpus a lui Sorin Ovidiu Vântu, iar numele său apare în scandalul legat de tentativa de mituire a secretarului de stat din MAI, Dan Fătuloiu. Conform situaţiilor financiare anuale la 31.12.20, semnate de preşedintele Consiliului de Administraţie de la Metalica, Mihai Brânză, „activele imobilizate sunt în valoare de 5.662.685 lei, cu 7,4 % mai redusă faţă de valoarea la 31.12.20. Activele corporale reprezintă 97,7 % din valoarea brută a activelor imobilizate, construcţiile şi terenurile deţin o pondere de 44 %, instalaţiile tehnice și mașinile 51% alte imobilizări 2,7 %”.

S-a ales praful

Stavilă în faţa punerii în valoare a potenţialului turistic stau şi clădirile miliardarilor de pe Bega. Aceasta fiindcă imobilele care au aparţinut perlei Şuncuiuşului- Mâna de argilă crează un peisaj deprimant, ce estompează până şi frumuseţile naturii. De singurul zăcământ cu argilă refractară din ţară s-a ales praful. Acolo, spune primarul de Şuncuiuş Doru Gabor, înainte de 1989 lucrau peste 2000 de oameni. Azi, lucrau 10-15 oameni.

Vechea exploataţie de argilă de la Şuncuiuş, care a dus faimă zonei, e azi o gaură neagră şi o pată pe obrazul comunei. Clădirile în paragină, aflate chiar la intrarea într-o zonă turistică cu potenţial încă neexploatat, dau senzaţia că acolo s-au filmat scene dintr-un film de război. Imobilele aparţin unor oameni aflaţi în topul celor mai bogaţi români: Marius şi Emil Cristescu. Compania Bega Minerale Industriale, care face parte din grupul Bega, controlat de Marius şi Emil Cristescu, a anunţat că va investi până la finele anului 2008 peste 2 milioane euro în achiziţionarea de noi instalaţii tehnologice. Oficialii companiei susţin că intenţionează punerea în funcţiune a unei instalaţii pentru procesarea argilelor la punctul de lucru din localitatea Şuncuiuş, judeţul Bihor. Primarul de Şuncuiuş, Doru Gabor, spune că le-a expediat deja câteva notificări proprietarilor prin care le cere să dărâme clădirile aflate în paragină, fiindcă prin aspectul lor duc la scăderea potenţialului turistic. Primarul spune că fraţii Cristescu plătesc impozit pentru acele clădiri, contribuind la bugetul localităţii cu aproximativ 500 milioane de lei vechi pe an. Doru Gabor spune că proprietarii au mai demolat câte o clădire, dar că această operaţiune costă. O altă clădire aflată într-o stare asemănătoare de degradare este cea din apropierea Peşterii Ungurul Mare, altădată un punct de atracţie pentru localnici şi de altfel un imobil deosebit de ofertant prin poziţia pe care o ocupă. Primarul spune că imobilul a început să se deterioreze din momentul în care a fost închiriat de la Federal Coop de o societate cu acţionari italieni. Primarul de Şuncuiuş spune că în curând şi Consiliul Local din comuna care o conduce va adopta o hotărâre în spiritul celei propuse de primarul Ilie Bolojan şi agreată de Asociaţia Municipiilor al cărui concept este: „dacă ai o clădire în centru, ce se prăbuşeşte, ar trebui să te putem supraimpozita astfel încât ori o vinzi, ori faci ceva cu ea”. Imagini dezolante oferă şi fostele halte abandonate de CFR. Cele de la Butan şi Vadu Crişului sunt doar câteva exemple.

Reconversii

O altă categorie de imobile sunt cele aflate în stare de deteriorare, dar unde proprietarii au încercat o reconversie, dar lucrările au fost stopate fiindcă nu au fost executate în spiritul şi stilul imobilului. Este cazul vechii mori de la Oşorhei. Acolo, proprietarul a început lucrări de renovare, dar autorităţile locale spun că acestea au fost blocate fiindcă nu sunt în stilul clădirii de patrimoniu construită în anii 30. Din categoria reconversiilor de succes putem aminti însă fosta fabrică de confecţii Oradinum, care are un look nou şi care adăposteşte acum un restaurant de lux, sală de gimnastică, birouri.