E greu să scapi de vechi metehne. Când microbul explorării în subteran îţi intră în suflet, se activează indiferent de vârstă, de timp, de calea pe care o ia viaţa. Mirosul de galerie, de perete ud şi fascinaţia întunericului absolut te urmăresc toată viaţa.

Geologul Ioan Tuduce a fost membru fondator al clubului de speologie „Speodava” din Ştei, alături de Dorel Sâsână, Petru Brijan şi Ovidiu Cuc. Prin prisma facultăţii, a ajuns apoi membru şi ulterior preşedinte al Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj Napoca. Acum este în pensie, are propria afacere, dar când vine vorba de mediul subteran, microbul se activează imediat.

În căutarea peşterii

Aşa s-a întâmplat şi pe 13 august, anul acesta, când primarul comunei Copăcel, Liviu Gurău, i-a transmis informaţia pe care o aflase de la un localnic de pe raza comunei, cum că ar exista o peşteră încă neevidenţiată în cadastrul peşterilor din România.

Informaţia trebuia verificată, cu atât mai mult cu cât foarte rar mai apar peşteri noi în zonă. Ca urmare, Ioan Tuduce (64 ani), alături de Ioan Czibulak (59 ani), de asemenea vechi om al muntelui, alpinist şi speolog, au pornit în căutarea peşterii. I-au însoţit primarul Liviu Gurău, doi angajaţi ai primăriei – Ioan Herlaş şi Raul-Cristian Paşca-Roşu, şi localnicul Cornel Mâţa.

„La ieşirea din Copăcel, pe direcţia Șerghiş, ne abatem de la şoseaua asfaltată şi după 200 de metri, suntem la baza Văii Chietrii (Pietrii). Parcurgem încă 800 de metri în amonte pe această vale, apoi abandonăm autoturismele. Echipa de susţinere ne însoţeşte încă circa 1200 de metri în amonte, ne indică amplasamentul aproximativ al potenţialei peşteri, apoi se întoarce la primărie. Rămaşi singuri, ne pregătim echipamentul şi traversăm Valea Chietrii pe malul său stâng.

Parcurgem în grabă cei 50 de metri de la firul apei şi iată-ne ajunşi în faţa portalului ovoidal de aproximativ 3 metri înălţime şi 80 centimetri lăţime al misterioasei peşteri. Parcurgem primii şase metri ai galeriei subterane şi ajungem într-o mică sală cu dimensiunile 3/2/1,8 metri. Din aceasta, spre dreapta (orientată, probabil, est – vest), se dezvoltă o galerie de circa 10 metri lungime şi 60 de centimetri lăţime, preponderent colmatată cu aluviuni. Încă de la intrare ne-a fost uşor să identificăm prezenţa faunei specifice mediilor cavernicole: gasteropode (melci), arahnide (păianjeni) şi miriapode.

Spre stânga, din mica sală amintită anterior, se dezvoltă o galerie de aproximativ 10 metri lungime, 1,6 metri înălţime şi 60-70 centimetri lăţime. Remarcăm şi aici prezenţa fenomenului de colmatare cu aluviuni. La capătul acestei galerii, accesul ne este restricţionat, dar suficient cât să constatăm prezenţa unui culoar, colmatat de asemenea (orientat aproximativ nord-est sud-vest), de aproximativ 20 de metri. Sigur că este necesară o poziţionare corectă şi exactă a noilor galerii descoperite, ce se poate realiza printr-o cartare speologică riguroasă.

Premisele extinderii acestor culoare subterane sunt încurajatoare, întrucât deasupra acestei peşteri, în exterior, am evidenţiat aceleaşi calcare fisurate şi diaclazate, cât şi nenumărate «hornuri», colmatate parţial cu aluviuni. Peştera nu dezvoltă speleoteme spectaculoase. Cu excepţia unor scurgeri parietale, nu am constatat prezenţa stalactitelor şi stalagmitelor.

Aceasta se datorează, probabil, vârstei relativ tinere a galeriilor recent descoperite. Am făcut primul pas. Următorii care s-ar impune ar fi o explorare amănunţită a masivului calcaros în care se dezvoltă peştera, cât şi extragerea din galeriile colmatate a depunerilor pluviale.

Ne propunem să antrenăm şi alţi speologi amatori în această acţiune temerară. Vom vedea dacă noua peşteră descoperită poate deveni un obiectiv turistic interesant”, povesteşte Ioan Tuduce.

Colaborare

Înainte de a părăsi zona, o localnică ce are casa aproape de vale le-a explicat că la aproximativ treizeci de metri de şoseaua asfaltată, în urmă cu circa 100 de ani, ar fi existat o galerie de mină, intrarea fiind, la ora actuală, prăbuşită. Un motiv în plus pentru a continua exploatarea peşterii descoperite, în speranţa că aceasta ar putea comunica, la un moment dat, cu vechea mină.

Cei doi vechi exploratori au obţinut deja din partea primarului promisiunea că îi va sprijini în acest demers, colaborarea cu speologii amatori fiind de asemenea necesară.