„Iuliu Maniu are la Oradea un liceu, o stradă care îi poată numele şi, de azi, şi un monument”, a spus joi, la inaugurarea statuii din faţa catedralei Sf. Nicolae, preotul Cristian Borz, paroh în satul natal al lui Maniu, Bădăcin.
Evenimentul a închis pentru câteva ore strada, pentru a face loc celor câteva sute de persoane adunate, majoritatea copii de la Liceul Greco Catolic din Oradea. Un restrâns detaşament militar a oferit cadrul solemn adecvat. La evenimentul patronat de primarul Ilie Bolojan au participat oficiali locali precum episcopul ortodox Sofronie Drincec, Ioan Mang, vicepreşedintele Consiliului Judeţean, prefectul Ioan Mihaiu, parlamentarii Gavrilă Ghilea, Ioan Cupşa, Florica Cherecheş, rectorul Constantin Bungău, şi viceprimarii Mircea Mălan şi Florin Birta.
Primarul l-a avut ca invitat pe generalul de brigadă Nicolae Tonu, locţiitor al comandamentului Diviziei 4 Infanterie „Gemina” din Cluj-Napoca.
În aplauzele audienţei, sculptorul Deak Arpad a dezvelit statuia reprezentându-l pe Iuliu Maniu cu pălăria într-o mână şi cu rozarul în stânga.
După serviciul religios, vicarul general al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, Mihai Vătămănelu a trecut la microfon, pentru a contura personalitatea celui elogiat: „un credincios care ducea o viaţă morală excepţională, nu făcea compromisuri”.
„Trăirea creştină a arătat-o prin faptele sale. A avut respect şi stimă deosebită chiar şi faţă de adversarii săi. Nu ştiu dacă în România este vreun politician declarat sfânt dar Iuliu Maniu ar putea fi sfânt pentru viaţa sa extraordinară”, apreciază vicarul.
Vorbe de la Bădăcin
Alături de statuie au fost aşezaţi însoţitorii preotului Cristian Borz, paroh în Bădăcin, Sălaj, aşa numitul grup de la Bădăcin.
El a conturat viaţa omului politic în cifre şi evoluţii. Maniu e născut în 8 ianuarie 1873 în Ţara Silvaniei, descendent din două familii care şi-au legat numele de emanciparea românilor din Ardeal, familia lui Simion Bărnuţiu pe linie paternă şi familia preotului greco-catolic Demetriu Coroianu, pe linie paternă.
Maniu şi-a dus existenţa pe mai multe falii istorice. A fost avocat, doctor în drept al Universităţii din Viena, membru de onoare al Academiei Române, exponent al generaţiei de politicieni ai Marii Uniri, capaibili şi dornici să modeleze o societate română asemănătoare lumii occidentale.
Deşi „crescut în ambianţa greco-catolică” a familiei, Maniu a fost un spirit ecumenic, interesat de unitatea creştinilor prin dialog teologic.
„S-a implicat activ în realizarea Marii Uniri de la 1918 iar din funcţia de preşedinte a Consiliului Diligent, a reuşit integrarea rapidă a administraţiei din Transilvania în cea a României întregite. (…) În toamna anului 2018, a corectat o idee prezentă la mai mulţi fruntaşi ai românilor, cum că Transilvana ar trebui să rămână stat autonom, chiar şi faţă de Regatul României”, a spus preotul din Sălaj.
Calitatea şi moralitatea ireproşabilă este cea care i-a adus, din partea lui Nicolae Iorga, numele de Sfinxul de la Bădăcin. „Scandalurile publice lipsesc cu desăvârşire din biografia lui, a avut tăria de a-şi feri existenţa chiar şi de bănuială. Mistic şi moral a înţeles că trebuie să fie pildă pentru cei mulţi”, l-a descris preotul pe cel care a acumulat 56 de ani de carieră politică în care a fost şi deputat în Parlamentul de la Budapesta şi în cel de la Bucureşti, preşedinte al Consiliului diligent după 1918, de trei ori prim ministru şi preşedinte a două mari partide – Partidul Naţional Român şi Partidul Naţional Ţărănesc.
În vara 1947 a fost arestat şi i s-a înscenat un proces cu sentinţa ştiută dinainte. Tribunalul militar l-a condamnat la pedepse însumând 104 ani de puşcărie plus de două ori muncă silnică pe viaţă. „A stat în închisoarea de la Malmaison din Bucureşti, apoi la Galaţi şi apoi ajunge la Sighet unde se aflau şi alte mari personalităţi politice şi culturale şi întreg episcopatul greco-catolic. După şase ani de detenţie, starea de sănătate a lui Maniu s-a deteriorat foarte grav. În ultimele ore de martiraj, episcopul Alexandru Todea, cel care avea să devină mai târziu mitropolit şi cardinal al bisericii române unite, i-a oficiat, în secret, ultimele sfinte sacramente. La 5 februarie 1953, Vasile Ciolpan, directorul închisorii, a telefonat la Bucureşti anunţând că în celula 3 s-a stins lumina. Şi tot el, noaptea, l-a pus într-un sac şi l-a aruncat într-o groapă scormonită în prudişul Tisei, cimitirul săracilor. El, creştinul convins, nu are la cap o cruce”, a mai spus preotul Borz. La finalul discursului, delegaţia din Bădăcin i-a oferit primarului Ilie Bolojan o monografie.
Definitorii
Primarul Ilie Bolojan a început prin a adresa mulţumiri sculptorului Deak Arpad, căruia i-a lăudat toate cele trei lucrări care îmbogăţesc peisajul citadin orădean, şi a continuat în acelaşi ton plin de gratitudine către toţi participanţii şi factorii implicaţi.
Ilie Bolojan a pus în contextul vremii persoana lui Maniu, în negocierile pentru românii ardeleni, în război şi apoi în viaţa politică. A vorbit liber, pasionat şi emoţionat, despre modul în care guvernele ţărăniste „prin măsuri nepolulare, guvernele ţărăniste au scos ţara la liman” în criza din 1929. Tot de aceste guverne a legat şi acordarea dreptului de vot pentru femei sau plata integrală a pensilor către funcţionarii din fostul imperiu austro-ungar, ca o chestiune de echitate.
Maniu e arhitect al restauraţiei, venirea lui Carol al II-lea la tron, cu care a intrat, în curând, în opoziţie.
„Sunt câteva gesturi care îl definesc pe Iuliu Maniu. Atunci când a spus, la Alba Iulia că noi nu dorim să fim, din asupriţi, asupritori, a arătat caracterul lui care respectă pe toată lumea. Când era procesul Mareşalului Antonescu, după şase ore de audieri, fiind chemat martor, în condiţiile în care era clar că tribunalul comunist voia să îşi condamne la moarte, Maniu a avut forţa să dea mâna cu mareşalul aflat în boxa acuzaţilor, la ieşirea din sală. Ştiţi cât de greu este ca atunci când un om este căzut să îl mai salute cineva, dar a spus şi atunci că nu putea trece fără să-l salute, fiindcă este un gest creştinesc. S-a purtat cu demnitate, ca un creştin”, a cuvântat Ilie Bolojan, amintind şi de felul în care Maniu a refuzat, apoi, să plece din ţară, deşi ştia ce-l aşteaptă după instalarea comuniştilor.
„Oradea îl conduce spre marea poartă a istoriei neamului nostru cu respect şi recunoştinţă pentru un martir care a trăit toată viaţa cu credinţa în Dumnezeu, în democraţie şi leglitate şi credinţa în neamul nostru”, a mai spus primarul.
Elevii de la Liceul Greco-Catolic au interpretat apoi, imnul lui Iuliu Maniu, scris de Ioan Pop, Bădăcin, moment urmat de depunerea de coroane la noua statuie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!