A plecat cu regretul de a nu fi jucat, poate, un Rege Lear sau un Macbeth, personaje cărora le-ar fi conferit, fără-ndoială, ţinută scenică măiastră, da, bănuiesc, şi cu o mare fericire, aceea de a fi avut norocul (norocul lui are un nume: regizorul Alexandru Darie) să-l interpreteze pe Salieri într-un spectacol de referinţă al Teatrului orădean : AMADEUS. Salieri, personaj fabulos, căruia Ion Mâinea i-a creat o statură dramatică impunătoare, emoţionantă, greu de uitat.
Răspunzând unor întrebări uneori incomode, puse de mine în cartea de interviuri „Teatrul din interior, teatrul din culise”(Bibl. Rev. Familia, 2005), Ion Mâinea a făcut câteva mărturisiri legate de viaţa lui, mărturisiri care ne-au întărit convingerea că întreaga lui ţinută, aristocratică, avea o explicaţie: era un frumos copil din flori, al cărui mamă, o foarte tânără domnişoară s-a iubit, poate doar o vară, cu un domn important care însă n-a luat-o de soţie. Aşa se face că băiatul a fost înfiat de o familie de oameni gospodari, harnici, inteligenţi şi iubitori, fiind crescut în spiritul stimei pentru muncă şi corectitudine. Sfatul tatălui l-a urmărit toată viaţa: „Fă ce-ţi place, dar să nu uiţi că, dacă te apuci de-un lucru, atunci fă-l bine”.
Probabil că şi acesta e unul din motivele pentru care a fost foarte apropiat de băieţii iubitei sale soţii, Vivi, băieţi care l-au iubit enorm şi care l-au vegheat, împreună cu mama lor, cu tandră duioşie, stând la patul lui de suferinţă, până la sfârşit. Emoţionant pentru noi toţi, colegii şi prietenii lui.
Dar hai să urmărim, succint, traseul artistic al actorului. Talentul actoricesc al tânărului Ion, a fost remarcat de oameni de teatru valoroşi, el devenind studentul unei remarcabile regizoare : Marietta Sadova. Om de cultură autentic, Doamna Sadova şi-a îndrumat studenţii spre scenă, dar ştia să le insufle interesul şi gustul pentru cultură, pentru lectură, pentru cunoaşterea artelor – pictură, muzică clasică, film…
După un debut spectaculos la Teatrul Mic din Bucureşti, Ion Mâinea pleacă în provincie, onorând cu talentul său, scenele pe care a jucat.
La Teatrul din Oradea a jucat sub conducerea regizorală a unor artişti ca: Marietta Sadova, Sanda Manu, Ion Olteanu, Zoe Anghel Stanca, Dan Alexandrescu, Szombat Gile Otto, Alexandru Colpacci, Sergiu Savin, Alexandru Darie, Victor Ioan Frunză, Mihai Măniuţiu, Anca Bradu, Ioan Ieremia, Tudor Chirilă…ş.a. Fiind un actor exigent, cultivat şi cu imaginaţie bogată, a fost, mereu un colaborator exemplar al colegilor regizori. Nu comod, se-nţelege, dar perspicace, inteligent şi o fire iscoditoare, ştia cum să ajungă la cea mai profundă fibră a personajului.
A jucat roluri pozitive sau negative, în piese clasice şi contemporane, din dramaturgia română şi universală: I.L. Caragiale, Lucian Blaga, V.I. Popa, Kiriţescu, D.R. Popescu, Mircea Bradu, Shakespeare, Beaumarchais, Brecht, Albee, Durrenmatt, Pinter, etc. Numitorul comun al tuturor rolurilor interpretate: ţinuta scenică impecabilă, statura impunătoare, seriozitatea abordării amănunţite a caracterelor.
A cochetat, vorba vine, cochetat, cu regia, prestaţia lui şi în acest spaţiu artistic, dovedindu-se întru totul profesionistă, atât la Teatrul de Stat din Oradea, cât şi la Teatrul Arcadia; spectacole ca „Într-un parc pe o bancă” sau „Apollodor” au întrunit un număr impresionant de reprezentaţii – asta ca să dau doar două exemple, dar ele sunt mult mai multe.
Spectatorii l-au iubit şi l-au respectat pe actorul ION MÂINEA. Colegilor tineri le-a fost cu siguranţă, model. E şi motivul pentru care am evocat, cu emoţie, prodigioasa sa personalitate.
Cei care vor să fie alături de colegi şi de familie la slujba de parastas, sunt invitaţi duminică, 20 mai, ora 12, la Biserica Buna Vestire.
Elisabeta Pop
Citiți principiile noastre de moderare aici!