27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de armata sovietică. Marcarea acestei zile a fost decisă prin Rezoluția numărul 60/7 adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Națiunilor Unite (ONU) la data de 1 noiembrie 2005.

[eadvert]

În această zi se organizează ceremonii, întâlniri și evenimente comemorative și de reflecție, destinate mai ales tinerilor. Scopul este să nu uităm niciodată acest genocid. Cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, la secția Muzeul orașului Oradea a Complexului Muzeal al Țării Crișurilor, a avut loc activitatea „Arta Memoriei”, în cadrul căreia, elevilor participanți de la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” li s-a vorbit despre semnificația zilei, despre deportarea evreilor orădeni și opera artistică a unor renumiți pictori evrei. Voci în calea uitării au fost dr. Ioan Ciorba, șeful sectiei Muzeului Orașului Oradea, dr. Diana Iancu – muzeograf şi profesor Livia Ghiurcuţa.

În anul 1944, aproximativ 30.000 de evrei din Bihor au fost deportați la Auschwitz și Birkenau de autoritățile horthyste, instalate în nord-vestul țării după Dictatul de la Viena. Doar 2.000 de evrei s-au mai întors în țară, dar cei mai mulți dintre aceștia au ales să emigreze în Israel.

Tragedia comunităţii evreieşti este perfect ilustrată în desenul în cărbune „Cizma fascistă” realizat de pictorul evreu Leon Alex (1907-1944), lucrare din patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor prezentată elevilor.

Alex Leon, pe numele său adevărat Löwinger Sándor, s-a născut la Petroşani, într-o familie de evrei săraci, fiu al unui meseriaş din Vala Jiului. Din copilărie a dovedit un talent deosebit pentru desen. Împreună cu familia, în anul 1916 s-a mutat la Oradea. Timp de trei ani a lucrat ca litograf la tipografia Sonnenfeld, unde a descoperit tainele gravurii.

După un sejur la Praga (1930-1932), unde erau în plină vogă curentele germane, în 1932 vernisează prima sa expoziţie la Clubul Ziariştilor din Oradea. A plecat apoi la Paris (1936-1939), unde în cadrul Academiei Ranson a beneficiat de îndrumările unor profesori celebrii precum: Tihanyi Lájos, Marc Chagall, Aristide Maillol. Leon Alex este pasionat de tematica socială şi în special de protestul antirăzboinic.

În anul 1943, captiv într-un lagăr de muncă forțată, Leon Alex s-a îmbolnăvit de tifos, fără posibiliatea obținerii îngrijirii medicale. A reuşit să scape de boală și lagăr și s-a înrolat în armata sovietică. Ultimele știri despre artist datează din 1944, la Ostrog, Ucraina unde se pare că a participat la o luptă cu forțele naziste căreia nu i-a supraviețuit.

În lucrarea „Cizma fascistă”, pictorul dezvăluie opresiunea teribilă a regimului totalitar într-o imagine cutremurătoare. Aceasta cuprinde cinci cizme care înaintează spre centrul compoziţiei având pe marginile tălpilor cu gheare zvastica nazistă. În centru, se află o familie de evrei, trei adulţi şi un copil, obligaţi să poarte semnul distinctiv – steaua galbenă, care, privesc cu spaimă, cum vor fi striviţi.

Lumea de coşmar ilustrată de Leon Alex este ilustrată în lucrările sale cu aproape un deceniu înaintea Holocaustului, premoniţia fiind copleşitoare.

Muzeul Țării Crișurilor deține o serie de lucrări de pictură și grafică de patrimoniu realizate de artiști plastici evrei, printre care: Victor Brauner (1903-1966), Marcel Iancu (1895-1984), Max Hermann Maxy (1895-1971), Iosif Iser (1881-1958), Iosif Rosenbluth (1894-1975), Ziffer Sándor (1880-1962), Fleischer Miklós (1894-1958), Fux Paul (1922-2011), care au supraviețuit dramei Holocaustului, alături de: Tibor Ernő (1885-1945), Jándi Dávid (1893-1944), Klein József (1896-1945), Barát Móric (1880-1945), Leon Alex (1907-1944) și Grünbaum Ernő (1908- 1945), aceștia din urmă victime ale atrocităților din lagărele de exterminare naziste.

Ziua de 27 ianuarie ne îndeamnă să cunoaștem ororile la care au fost supuși evreii: impunerea legilor antievreiești, ghetoizarea, deportarea și eliminarea lor sistematică în lagărele morți, pentru că este necesar să cunoaștem, să ne amintim, să nu negăm, pentru ca astfel de crime să nu se mai repete vreodată.