Satul Livada, din comuna Nojorid, împlinește, în acest an, 100 de ani de la întemeiere. Celebrarea întemeierii așezării va fi un fericit prilej de întâlnire a fiilor satului marți, 26 octombrie 2021, de la ora 10.00, de Sărbătoarea Sfântului Dumitru. Evenimentul va fi sărbătorit într-un cadru restrâns datorită perioadei pandemice în care ne aflăm. Cu toate acestea, cu respectarea normelor în vigoare, după Sfânta Liturghie, ce va fi celebrată în biserica ortodoxă din Livada, fiii satului vor depăna amintiri, vor afla lucruri interesante despre înființarea și istoria satului, inclusiv despre drama celor obligați să-și părăsească gospodăria în 48 de ore, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940.

[eadvert]

„Vom marca, deci, centenarul satului Livada, care inițial s-a numit Regele Ferdinand, și vom comemora 81 de ani de la deportarea sătenilor din Livada, în urma Dictatului de la Viena. În cadrul Sfintei Liturghii vor fi pomeniți eroii care-și dorm somnul de veci în gropile comune din arealul Nojoridului. Și totuși, ne vom mai bucura sufletul de revederea cu cei pe care rosturile vieții i-au așezat în alte părți. Este o binecuvântare să fim părtași la cea dintâi întâlnire a fiilor satului Livada, sperând că aceasta va deveni o tradiție”, a spus ec. Ioan Chivari, fiul al satului și fost primar al comunei Nojorid.

Colonizare

Numit inițial Regele Ferdinand, după numele întemeietorului său, satul Livada este fructul aplicării Reformei Agrare din 1921, inițiată de Regele Ferdinand, suveran al cărui nume așezarea l-a purtat o vreme (până la 1945). Străzile satului sunt dispuse asemenea razelor de soare, punctul central fiind biserica ortodoxă.

Livada de Bihor a fost înființată în urma colonizării prin strămutare. La întemeiere, satul avea 50 de familii, iar cei care doreau să devină locuitori ai satului trebuiau să fie cei mai destoinici oameni.

„Cei care erau colonizați trebuiau să îndeplinească anumite condiții, între acestea: să fie plugari, să aibă vârsta de cel mult 45 de ani (capul familiei), să aibă exercițiul drepturilor politice, să fi făcut stagiul militar, să fie căsătoriți ori văduvi cu copii, să nu fie bolnavi, să aibă știință de carte, să aibă bani să-și întemeieze o gospodărie și să aibă copii legitimi. Totodată, trebuiau să dispună de capital pentru a întemeia o gospodărie. De la aceste reguli făceau excepție cei care erau în satele ungare, în urma trasării graniței de Vest. Localitatea a trăit însă o adevărată dramă, în urma Dictatului de la Viena. În 48 de ore, toți locuitorii (369 de persoane) au fost nevoiți să părăsească satul. A rămas una singură, tolerată de autorități pentru că știa limba maghiară, fiind util noii stăpâniri. După izgonirea populației din sat niciun localnic nu a mai avut dreptul să-și vadă casa și pământul de care fiecare era legat. Aceasta până la eliberarea țării. Între cei expulzați au fost și părinții mei cu cele două surori mai mari ca mine. Consider că, din cele 14.327 de sate câte sunt în România, Livada este satul cu cei mai mulți deportați, într-un termen atât de scurt. Adevărați eroi! La marginea satului exista un lac, care atunci a fost plin de lacrimi. Cele 369 de persoane au fost primite, în prima etapă, de rudenii și de oameni minunați din satele care erau situate pe teritoriul țării”, a relatat Ioan Chivari, fost primar al Nojoridului (comuna de care aparține Livada), în perioada 1971-1990.

Potrivit acestuia, toți locuitorii colonizați au fost obligați să se mute cu întreaga familie în centrul colonizat. Locurile de casă primite erau de 3.000 mp. De asemenea, fiecare colonist a primit 1 hectar de teren pentru izlazul comunal.

„Jumătate din cheltuielile făcute de colonist erau suportate de statul român și jumătate de colonist, în 60 de rate. Loturile de pământ primite de coloniști nu se puteau înstrăina nici voluntar, nici prin executare silită decât spre alți coloniști. Colonistul își pierdea dreptul de proprietate care i s-a atribuit odată cu pierderea calității de cetățean român. Deposedarea colonistului se făcea numai pe care judecătorească, iar după deposedare lotul întreg al colonistului și clădirile intrau în posesia statului”, a mai spus Chivari.

În 1971, când el e devenit primar, nicio stradă din sat nu era pietruită, iar în sat nu erau decât două săli de clasă, nu exista biserică, nici grădiniță, nici magazin sătesc și nici utilitățile necesare.

„Împreună cu harnicii locuitori ai satului, într-un termen scurt, am reușit să dezvoltăm satul. În anul 1972 am construit un magazin sătesc modern, iar un an mai târziu, o școală modernă. În anul 1974, s-a construit biserica din centrul satului, iar în 1979, alimentarea cu apă a întregului sat. Un an mai târziu, am reușit să construim Ștrandul Termal și în 1981, un bloc cu șase apartamente pentru profesori și medici. Tot în 1981, am introdus încălzirea centrală cu apă termală a școlii generale, a grădiniței și a bisericii. În anul 1982, am construit o grădiniță modernă cu trei săli de clasă și cantină, iar în următorii doi ani, două ferme și am modernizat drumul care dă în șoseaua națională”, a notat Chivari.

Apă geotermală

În prezent, în Livada locuiesc peste 500 de familii care se bucură de apă geotermală. Satul are case și blocuri, un ștrand, o școală, grădinițe și multe spații verzi.

Atunci când situația pandemică va permite, vor fi organizate mai multe activități pentru a marca centenarul satului Livada. Acestea vor avea loc la școală, la căminul cultural și pe terenul de fotbal.

„De nevoite ce erau, aici și-au căutat rostul și și-au găsit împlinirea familii venite din Bratca, Ponoare, Lorău, Poieni (jud. Cluj), din zona Beiușului și din multe alte sate din județul Bihor și din județul Cluj, la care s-au adăugat refugiați din satele românești rămase în Ungaria, după trasarea graniței româno-ungare. Asemenea așezări deveneau «sentinele treze la graniță», cum fericit se exprima un istoric, o «graniță vie», ce trebuia să asigure «apărarea în fața presiunilor revizioniste maghiare», tot mai insistente după 1930. Memoria istoriei satului este parte împovărată de griji, de încercări și suferințe, dar și de vremuri în care Livada de Bihor trăiește un nou festin sub semnul dezvoltării și modernizării.

Dorim să ne manifestăm respectul față de înaintași pentru a nu lăsa faptele întâmplate în vremurile trecute să rămână în uitare, cu atât mai mult cu cât uitarea se așterne prea repede astăzi…

În perioada în care pandemia ne va permite vom organiza mai multe activități dedicate centenarului satului. La școală ne-am propus să organizăm o masă rotundă la care să invităm istorici din județul Bihor, studenți de la Facultatea de Istorie, elevi fruntași din școala noastră și absolvenți ai școlii noastre – tema fiind tocmai aceasta «100 de ani de existență a satului nostru». Pe terenul de fotbal vom organiza cupa centenarului satului Livada la fotbal, la care vor fi invitați fotbaliști din comunele învecinate și echipa satului . La Căminul Cultural, se va organiza cupa centenarului, care va cuprinde șah, table, tenis de masă etc. Tot aici vom pregăti un spectacol care să fie susținut de cetățenii satului – la dansuri populare cei cei au luat locul II pe județ la fotbal, corul femeiesc care au luat locul II pe țară la un festival coral și-i vom prezenta pe cei care au obținut locuri importante la olimpiade și concursuri naționale și internaționale, iar până în 26 octombrie 2022 ne-am propus să scriem Monografia Satului Livada și o vom lansa cu prilejul celei de-a doua întâlniri a fiilor satului”, a declarat Ioan Chivari.