Pictorul Aurel Pop, care s-a născut la Oşorhei, a fost răsplătit cu Ordinul Meritul Cultural de către Preşedintele României. În debutul Zilelor comunei Oşorhei, Consiliul local i-a acordat cea mai înaltă distincţie: artistul a devenit cetăţean de onoare post-mortem. Premiul a fost ridicat de către un nepot al pictorului.
A pictat viaţa
Una dintre mărturisirile lui Aurel Pop, acest senior al picturii contemporane, despre sine însuşi a fost aceea că: „cred în viaţă şi pictez viaţa”. În opinia sa, lucrarea unui artist poate fi identificată după „intensitatea prezentării şi expunerii sentimentelor”. „Tot mai puţin se va putea spune de acum despre pictor că a fost elevul lui Steriadi ori al lui Dărăscu, că era invitat la o cafea de Lucian Grigorescu, că îl admira la vernisaje pe Theodor Pallady, într-un Bucureşti marcat de război şi de urmările sale imediate. Iar zestrea cea bogată primită de la dascălii săi, Steradi şi Dărăscu, i-a fost de folos în creaţia sa. Autonomizarea plasticului a devenit hotărâtoare, chiar dacă nu a fost tranşant evidentă în toate momentele creaţiei sale, chiar dacă am mai aflat şi un gust al anectodicului ce corupea uneori tensiunile mesajului plastic, prin reapariţia personajului uman în contextul, cel mai adesea, epurat al operei. Suntem martorii, aşadar ai unei experienţe solare, prezentă o dată cu studiile bucureştene şi pe care nu o va mai părăsi, primind-o ca pe o cucerire majoră ce l-a determinat să-şi lumineze paleta, încercând să surprindă cât mai nemijlocit senzaţia contactului plenar cu vastitatea naturii. Iar dilema sa, forma, nu numai că nu a dăunat operei sale, dar a şi îmbogăţit-o prin atenta aplecare asupra plasticităţii şi a raporturilor dintre formele picturale, oscilând între un stil figurativ realist, altul cu libertăţi de pensulaţie ce ajung uneori până la o viziune cromatic — abstractă şi, în sfârşit, o factură mai disciplinată, sintetică”, spunea Maria Zintz despre pictor într-un articol, in memoriam, din Revista Familia.
Aurel Pop a văzut lumina zilei pe 3 septembrie 1921, în comuna Oşorhei. La numai 15 ani, îşi organizează prima expoziţie personală, la Săcueni, cu 30 de lucrări, pe care le-a vândut în mai puţin de o oră. În 1940, termină Liceul „Emanuil Gojd”u din Oradea, după care urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-i profesori pe pictorii Jean Al. Steriadi şi Nicolae Dărăscu. Între 1947-1948, este bursier la Academia de Artă din Budapesta, unde studiază cu pictorul Szonyi Istvan. Apoi, în perioada 1951-1957, este profesor la Şcoala Populară de Artă din Oradea. Scurt timp, lucrează la Muzeul Ţării Crişurilor, fiind preşedintele Filialei UAP Oradea. Expune atât în ţară, cât şi în străinătate, în cadrul unor expoziţii personale şi de grup.
Citiți principiile noastre de moderare aici!