Profesor al Facultății de Litere din cadrul Universității din Oradea, Ion Simuț a primit această distincție pentru volumul „Literaturile române postbelice”. Volumul a apărut la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, în anul 2017.

Volumul a fost nominalizat, alături de alte opt cărți, în selecția revistei România literară, „Cartea anului 2017”, de un juriu prezidat de Nicolae Manolescu.

Simuț a obținut premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru critică și istorie literară pe 2017 și premiul „Adrian Marino” al Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor.

Volumul „Literaturile române postbelice” are la origine ideea celor patru literaturi (oportunistă, evazionistă, subversivă și disidentă), enunțată pentru prima dată într-un articol din „România literară”, în 1993, și dezvoltată în volumul „Incursiuni în literatura actuală”, apărut în 1994.

„Toată argumentația și documentarea sunt noi, actualizate la stadiul de acum al interpretărilor critice și al informațiilor de istorie literară despre perioada dictaturii postbelice, despre etapele ei și despre instituțiile ei definitorii (partid unic, securitate și cenzură)”, a mărturisit Ion Simuț.

Condiția literaturii

O carte nouă, axată pe o idee ce a devenit din ce în ce mai cunoscută și mai răspândită în retrospectiva literaturii române din perioada postbelică, prin conceptele propuse și prin viziunea care îmbină argumente estetice și argumente politice.

Un studiu despre fenomenologia relației dintre scriitorul român și puterea politică, în perioada postbelică. Reacțiile posibile: oportunism, evazionism, subversivitate, disidență-exil, încorporate în patru literaturi paralele, fiecare cu miza ei, fiecare cu personalitatea ei. O poveste abstractă a literaturii române postbelice, proiectată pe un fundal istoric concret. O poveste grevată pe un realism politic și pe o dramă morală.

Drama scriitorului român într-un regim represiv. O poveste scrisă pentru cei care vor să înțeleagă reacțiile literaturii în confruntarea cu instituțiile de constrângere și control: partidul unic, securitatea și cenzura. Cine a învins? Au învins instituțiile puterii reale a dictaturii, sau a ieșit învingătoare puterea simbolică a literaturii? Dar ce se întâmplă oare cu literatura când piața se substituie dictaturii politice? A fost, este sau va fi vreodată literatura perfect liberă?

O istorie literară conceptuală, oprită din când în când la interogații teoretice, se intersectează cu o istorie literară narativă, bine documentată, spusă pentru toți cei care vor să-și amintească, dacă au amintiri, sau, dacă nu au trăit acele vremuri, să-și închipuie în trezvie cum a fost. O istorie literară care ține cont de Istorie.