Sculptorul patriarhului

Papa Ioan Paul al II-lea, Regele Huseim al Iordaniei, Nicolae Ceauşescu, Bella Karoly s-au bucurat de lucrările sale.

Dormitorul lui Ceauşescu spune că desenul şi sculptura sunt „boli din naştere”. „Când eram mic desenam uşor”, povesteşte sculptorul Ioan Albu. Nici un accident care poate ar fi descurajat pe oricare altul, nu l-a oprit pe Ioan Albu să-şi urmeze destinul. A călcat pe o mină şi a rămas fără degetele de la o mână şi cu vederea afectată. Cu toate acestea măiestria cu care mânuieşte dalta şi ciocanul de lemn l-au făcut cunoscut până dincolo de graniţele ţării. Dormitorul în care a stat preşedintele Nicolae Ceauşescu, scaunul Patriarhului României, portretul Papei Ioan Paul al II-lea, lucrări în colecţii particulare din America, lucrări cu tematică religioasă în Biserica din Şagu, Arad, ori candelabrul aurit din Biserica Albastră din Oradea, sunt doar câteva lucrări care au trecut prin mâna sa. Unele în calitate  de maistru la Fabrica de mobilă din Tileagd, iar altele ca şi colaborator al sculptorului timişorean Ştefan Gajo.

Cu scaunul în sacoşă

Ioan Albu povesteşte că pe 22 decembrie 1989, în plină revoluţie ajungea la Timişoara cu scaunul patriarhal într-o sacoşă. Lucrat pe ascuns laTileagd, scaunul patriarhului României a ajuns în mare taină la sculptorul Ştefan Gajo la Timişoara acolo unde a fost aurit şi montat. Pentru dormitorul fostului şef al statului, împreună cu alţi angajaţi ai Fabricii de mobilă Tileagd, a lucrat şase luni. „Noi, la fabrică am făcut mobilă stil pentru o expoziţie de la Koln. Dar mai întâi am dus mobila la TIBCO şi acolo a văzut-o Nicolae Ceauşescu, povesteşte sculptorul.

Dormitorul preşedintelui a fost realizat în stil brâncovenesc. „Când domnul Tempfli a devenit episcop, mi-a cerut să sculptez chipul Papei. Lucrarea a ajuns la Vatican sub formă de dar din partea episcopului romano-catolic pentru Papa Ioan Paul al II-lea”, povesteşte sculptorul. La 77 de ani, Ioan Albu lucrează zilnic în atelierul său. „La fabrică au fost şi 30 de ore în care am muncit neîntrerupt ca să nu pierdem comenzi”, îşi aminteşte Ioan Albu. Una dintre lucrările monumentale realizate pentru Germania a fost „Cina cea de taină”. Schiţele lucrărilor executate pentru celebrităţi le păstrează încă şi spune că a venit vremea să facă ceva şi pentru el. „Din buşteanul acesta vreau să fac «Cina cea de taină», pentru mine”, spune sculptorul. Şi mai visează la o uşă, şi un candelabru. Chiar dacă trăieşte modest, nu se plânge. În ciuda oportunităţilor pe care le-a avut, a ales să trăiască la Tileagd. În apropiere de locul unde s-a născut.

Veronica Bursaşiu