Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, împreună cu Universitatea din Oradea – Facultatea de Arte și Muzeul Municipal Beiuș, organizează joi, 10 februarie, de la orele 17.00, la sediul Muzeului Țării Crișurilor, o seară muzeală cu tema „Cojocul de Tinca, o călătorie etnografică”, în care vor fi prezentate elementele distinctive și particularitățile cojocului de Tinca sau a cojocului cu bumbălaci (nasturi), cum mai este numit. Prezentarea acestei piese etnografice rare, de secol XX, va fi susținută de dr. Simona Ioana Bala, muzeograf în cadrul secției de Etnografie, împreună cu Răzvan Fericean, un tânăr pasionat de arta populară și a meșteșugului, care a reușit să reînvie această tradiție a cojocăritului, specifică zonei etnografice Holod. În cadrul evenimentului va avea o intervenție asupra acestei teme muzeograful Cristian Remus Țoța, de la Muzeul Municipal Beiuș.

Această seară muzeală face parte din proiectul cultural „Țara Crișurilor – vatră etnografică”, organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal prin secția de Etnografie cu scopul de a prezenta publicului larg patrimoniul etnografic disponibil în colecțiile Muzeului Țării Crișurilor. Activitățile avute în vedere în cadrul acestui program implică organizarea de expoziții și prezentări tematice, ateliere de meșteșugărit și creație populară.

[eadvert]

Şase în colecţie

„Despre cojocul de Tinca sau cojocul cu bumbălaci știm că aria lui de răspândire a fost subzona etnografică Holod, fiind realizat în atelierele de cojocărit situate, în general, în centre urbane (în Tinca se confecționa acest tip de cojoc, după cum îi arată și numele) sau în satele aflate în imediata lor vecinătate și care furnizau cojoace pentru satele dintr-un anumit areal, respectându-se specificul ornamental al fiecărei subzone etnografice. Ca și sumanul, acest tip de cojoc era o piesă vestimentară scumpă, iar cu timpul locul lui a fost luat de labreu (vestă). Lipsa dăinuirii cojoacelor se explică și prin obișnuința de a-l îmbrăca pe cel trecut la cele veșnice cu «cojocul care i-a fost drag», dar și prin expunerea la diversele degradări provocate de agenți fizici, chimici, biologici și mecanici. Astfel, modelele vechi de cojoace din secolul al XIX-lea au dispărut, iar demersul de a le reconstitui cu ajutorul fotografiilor vechi și al pieselor aflate în colecțiile muzeale își dovedește utilitatea.

Secția Etnografie a Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal deține în colecție șase astfel de piese vestimentare, confecționate în primele două decenii ale secolului XX în atelierul de la Tinca. Acestea prezintă elementele specifice acestui tip de cojoc. Broderia cu motive florale («pene») cusute cu fire de lână este repartizată pe fața cojocului, pe spate și pe liniile de răscroială, cu scop decorativ și de întărire a îmbinărilor. Același scop îl au și aplicațiile de piele colorată ce sunt amplasate pe partea inferioară, pe lângă bordura de blană, pe partea de sus a spatelui și în partea de jos («țiroame»)”, detaliază dr. Simona Bala.

Frumusețea și tehnica de lucru a acestor piese vestimentare au atras atenția tânărului Răzvan Fericean care, din pasiune pentru tradiții obiceiuri și obiecte etnografice, a reînviat tradiția confecționării de cojoace. La cei numai 21 de ani ai săi, Răzvan a reușit să aducă la viață cojocăritul realizând în atelierul său trei cojoace cohănești femeiești, unul bărbătesc, un cojoc binșenesc bărbătesc, un cojoc fetesc din zona Beiușului, de inspirație maghiară (cojoc cu jumere), un cojoc cu bumbălaci, un suman de Sârbești și o pereche de cioareci, precum și cojoace mai simple, de port și două laibere.

Sunteţi invitaţi să cunoașteți specificul și particularitățile cojocului de Tinca, dar și experiențele trăite de Fericean Răzvan în relația cu portul popular bihorean, în general, și cu cel al confecționării de cojoace, în particular.

Organizarea și desfășurarea activității în cadrul Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal este permisă cu participarea a cel mult 150 de persoane cu purtarea măștii de protecție pe tot parcursul vizitei. Participarea este permisă doar pentru persoanele care sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2, respectiv persoanele care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARSCoV-2 nu mai vechi de 48 de ore.