Lista instituțiilor publice deconcentrate care funcționează în județ este una destul de lungă, în unele cazuri fiind vorba de servicii teritoriale cu 2-3 angajați ale unor instituții centrale, care sunt deranjați eventual doar atunci când vin șefii de la București. Despre câteva astfel de instituții, câți angajați dețin și ce lucrează aceștia, ne-am propus să vorbim în cele ce urmează.

Sediu de inspectorat într-un apartament

Prima instituție vizitată a fost Inspectoratul de Concurență Bihor, care face parte din structurile teritoriale ale Consiliului Concurenței. Sediul structurii din Bihor este situat într-un apartament de bloc, în Parcul Traian. Conform site-ului oficial al instituției centrale, la conducerea inspectoratul din Bihor era menționat Scurt Ciprian, însă când am sunat la numărul de contact, a răspuns o persoană de sex feminin, care, după ce a aflat motivul apelului, ne-a comunicat să luăm legătura cu biroul de presă de la centru.

Am solicitat biroului de presă din cadrul Consilului Concurenței să ne comunice care este numărul angajaților și activitatea inspectoratului județean din Bihor, primind următorul răspuns: „În cadrul Inspectoratului de Concurență Bihor își desfășoară activitatea în prezent un singur inspector de concurență, angajat în cadrul Consiliului Concurenței. Inspectorii de concurență desfășoară investigații, inclusiv inspecții, în cazurile de încălcare a legilor din domeniul concurenței.

De asemenea, realizează studii de piață, soluționează plângeri, petiții și sesizări în domeniile piețe servicii și piețe locale sau naționale, elaborează și redactează proiecte de ordine și decizii ale autorității de concurență și participă la ședințele de plen de la sediul central. Inspectoratul de Concurență Bihor își are sediul în Oradea (str. Parcul Traian nr. 29, sc. B, ap. 16), într-un apartament aflat în administrarea Consiliului Concurenței. Programul de lucru este de luni până joi, între orele 08:00-16:30, respectiv vineri, între orele 08:00-14:00”.

Despre persoana angajată care figurează pe site-ul instituției ni s-a comunicat că, de un an își desfășoară activitatea la București. Pentru a vedea situația din teren, am făcut o vizită la adresa unde funcționează inspectoratul județean, unde am fost primiți de doamna Miruna Vasile, despre care am reușit să aflăm doar că este în cadrul instituției „cam din 2017 sau 2018″.

Potrivit declarației de avere a doamnei Vasile, aceasta deține proprietăți doar în București, la fel ca și colegul său, transferat la sediul central al instituției. Cât privește activitatea zilnică, a trebuit să ne mulțumim cu datele laconice din răspunsul primit de la biroul de presă.

Trei angajate la Probleme Speciale

Următoarea instituție vizitată a fost Serviciul Teritorial pentru Probleme Speciale Bihor, care își are sediul în clădirea din Parcul Traian în care funcționează Prefectura și Consiliul Județean. Potrivit site-ului Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, persoana de contact la Bihor este Bodogai Maria Livia.

Din analiza declarațiilor de avere ale angajaților, la serviciul din Bihor mai sunt angajate două persoane, soții de bugetari. Atât la telefon, cât și cu prilejul vizitei efectuate la sediul serviciului, doamna Bodogai, care, pe lângă funcția de la STPS Bihor, este și șef birou la o unitate militară, a refuzat să ne spună care ar fi principalele activități desfășurate de cele trei persoane din cadrul instituției. Singurul lucru care ni s-a comunicat a fost că orice informații pot fi primite doar prin… biroul de presă: „Nu am să vă dau nicio informație, sunați la biroul de presă de la București”.

A treia instituție vizată a fost punctul de lucru din Bihor din cadrul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură. Punctul de lucru din județ se află în subordinea Serviciului Regional Transilvania al agenției. Cu ocazia vizitei la sediu – un birou situat într-o clădire de pe strada Evreilor Deportați, am găsit ușa închisă. Contactată telefonic, persoana care figurează ca și angajat al punctului de lucru din Bihor, Toiescu Grațian Romulus, a fost extrem de intrigat de ce îl sunăm și ne interesăm de activitatea sa.

„Nu am să vă dau nicio informație, sunați la biroul de presă de la București”, a fost reacția angajatului ANPA la întrebările legate de activitatea zilnică și dacă sediul punctului de lucru este închiriat și cu ce sumă.

Informații doar prin biroul de presă

O altă instituție județeană care aparține unui structuri centrale este Direcția Județeană Bihor din cadrul Autorității Electorale Permanente. Despre modul de comunicare al acestei entități am aflat anul trecut, cu ocazia alegerilor prezidențiale și parlamentare, când am fost trimiși să solicităm informațiile privind activitatea direcție județene de la biroul de presă al AEP. Referitor la utilitatea și mai ales la numărul de angajați al acestei direcții s-a exprimat și actualul președinte interimar al României, Ilie Bolojan.

Fiind la momentul respectiv candidat pentru un mandat de senator, acesta susținea că nu s-ar justifica existența direcției în forma actuală, iar numărul angajaților este supradimensionat. Conform site-ului AEP, filiala Bihor are prevăzute în organigramă 9 posturi, dintre care șase sunt ocupate, iar trei sunt vacanțe.

Secretomanie nejustificată

Având în vedere răspunsul primit de la prima instituție vizată în acest articol, am renunțat să mai apelăm la birourile de presă ale celorlalte două instituții centrale, de la care am fi primit informații pe care le puteam obține oricând de pe site-urile lor. Nu contestăm rolul și atribuțiile acestor instituții, însă informațiile despre activitatea unei structuri județene pot fi oferite și de cei care își desfășoară activitatea în cadrul acestora.

De asemenea, permanenta redirecționare către birourile de presă este nejustificată, mai ales în cazul celor care au și persoane cu funcții de conducere. A fi șef înseamnă a-ți asuma și furnizarea de de informații privind activitatea derulată. Cât despre impunerea de la centru a interdicției de a furniza informații de interes public, acest lucru ar putea însemna că șefii de la București nu au încredere în capacitatea subordonaților din teritoriu de a comunica, ori nu vor ca, din greșeală, cineva să spună mai multe decât ar trebui.