Şefii Transplantului, la Oradea

Film cu impact

Invitaţii speciali de sâmbătă şi-au început conferinţa de presă la Hotel Continental difuzând o peliculă de film, care imaginează importanţa vitală a prelevării de organe şi impactul deciziei în moment extrem. Copilul unei familii fericite intră în moarte cerebrală, doctorii propun părinţilor prelevarea de organe de la băiat, dar durerea învinge puterea părinţilor.

Ei nu acceptă prelevarea de organe şi ajung să înţeleagă importanţa acestui act medical şi să regrete decizia mai târziu, când soţul necesită transplant de cord. Impactul emoţional apare în pelicula de film în momentul când doctorul o informează pe soţia pacientului că acesta va putea muri dacă nu se găseşte un donator compatibil în timp util. Femeia începe să aibă coşmaruri noaptea şi tresare când sună de fiecare dată telefonul, gândind că la celălalt capăt al telefonului e medicul care îi anunţă că s-a găsit un donator. Într-un final, minunea se întâmplă, se găseşte un donator, bărbatul primeşte prin transplant un cord
nou şi continuă să ducă o viaţă normală.

Filmul a fost realizat în Spania, în rolul părinţilor fiind doi actori, iar medicii fiind chiar experţi în transplant din Spania.

Spot

La sugestia jurnaliştilor, dr. Zota a promis că va încerca fie să obţină o traducere a peliculei, fie o subtitrare, pentru ca filmul, cu impact puternic emoţional, să fie văzut de cât mai mulţi oameni, scopul fiind cel de a conştientiza şi mai mult populaţia asupra importanţei donării de organe.

În Europa, zilnic mor 12 oameni care nu ajung să fie transplantaţi fiindcă donatorii sunt prea puţini, mai exact foarte multe familii ale persoanelor în moarte cerebrală nu acceptă donarea de organe de la rudele lor în moarte cerebrală.

Dacă în Spania raportul de transplant e de 1/3, în România acest raport este de doar 1/12, cu toate că ţara noastră cunoaşte o rată a mortalităţii cu probabilitate de prelevare de organe cea mai mare din Europa – la grupul de vârstă 15 – 59 ani.

Mulţumiri

„Transplantul este miracolul prin care doi străini sunt aduşi să vieţuiască împreună unul spre folosul celuilalt…
Unde este donatorul pentru următorul pacient?” – sunt ideile transmise prin filmul difuzat de şefii Transplantului. Aceştia au ţinut să mulţumească bihorenilor şi au înmânat diplome coordonatorului judeţean pe probleme de transplant din Bihor, dr. Carmen Pantiş, cea care a reuşit să urce Bihorul pe locul I la numărul de prelevări de organe respectiv la numărul de vieţi salvate.

Diplome în semn de recunoştinţă au primit şi două dintre cele trei servicii medicale de urgenţă implicate în intervenţiile de prelevare de organe, precum şi reprezentanţii secţiilor medicale de la Spitalul Judeţean, care lucrează benevol ore în plus atunci când se impune câte o operaţie.

Pe scurt

Invitaţi speciali. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Transplant din România (ANT), dr. Victor Zota, dr. Mihai Lucan (expert în transplant renal) de la Cluj şi dr. Andrei Lucan (consilier la ANT) au făcut sâmbătă, la Oradea, declaraţii din culisele transplantului din România şi au felicitat aparţinătorii donatorilor şi medicii orădeni.

Secretul de la Oradea. Dr. Zota susţine că România e cu ochii pe Oradea şi că mulţi specialişti din ţară întreabă „ce secret e la Oradea că a reuşit de doi ani aproape să aibă cei mai mulţi donatori din ţară”. Dr. Zota crede că nu există niciun secret în succesul medicilor orădeni altul decât devotamentul faţă de pacienţi.

Pentru cârcotaşi

„La orice intersecţie care duce spre viitor sunt 1.000 de prieteni care te trag înapoi”, au subliniat repetat şefii Agenţiei Naţionale de Transplant, încurajând doctorii orădeni să continue munca lor de a salva vieţi prin prelevare/transplant, chiar dacă mai sunt unii care le pun piedici. Şefii ANT au relatat că şi la Alba Iulia, o familie de medici cu o rudă ce necesita transplant nu au acceptat prelevarea de organe de la o altă rudă de-a lor, aflată în moarte cerebrală.

Contracronometru

Experţii în transplanturi spun că de cele mai multe ori, prelevarea de organe are loc şi în funcţie de condiţiile meteorologice. Asta pentru că organele umane prelevate de la donatori trebuie transplantate într-un anume interval de timp. Astfel, cordul prelevat rezistă 3 ore şi jumătate de la prelevare, pancreasul şi plămânii pot fi transplantaţi maxim la 4 ore, ficatul trebuie transplantat în 6 ore de la prelevare.

Sistem sigur

Poveştile potrivit cărora în România se face trafic de organe şi se efectuează „la negru” transplanturi este falsă, susţine dr. Victor Zota, şeful Agenţiei Naţionale de Transplant din România. El a spus că orice tentativă de acest gen, indiferent pe ce cale apare (anunţuri pe internet sau în ziare) se opreşte la poarta spitalului. Dr. Zota a explicat că în România, sistemul de declarare a morţii cerebrale şi a prelevării de organe şi transplantului este mai complicat şi mai complex decât în celelalte ţări europene din două motive: pentru a nu lăsa loc niciunei greşeli şi pentru a evita orice speculaţie pe tema traficului de organe.

Minunea e veche

Primele informaţii despre transplant datează chiar cu 3.000 de ani în urmă, cu transplant de piele.

Dr. Lucan a spicuit din istoria transplantului, pornind de la primele informaţii de acum 3.000 de ani în urmă, cu transplant de piele, apoi despre încercări similare în 1442, 1545 şi în 1906 – primul transplant de la animal la om. În 1911 se realizează primul transplant renal de la om la om. În 1963, Thomas Starzl a încercat să salveze un om realizând primul transplant hepatic, dar persoana nu a supravieţuit şi o convenţie guvernamentală a interzis pentru câţiva ani efectuarea transplantului hepatic. În 1967 acelaşi medic face un transplant hepatic reuşit la un copil din America Centrală şi e dat în judecată de Guvernul SUA fiindcă a îndrăznit să încalce convenţia. Primul transplant de cord la om a fost realizat cu inima de la un babuin, de către dr. James Hardy. Pacientul a trăit o zi.
Papa Paul al II-lea şi Patriarhul României de atunci au susţinut amândoi transplantul de organe umane, papalitatea aprovizionând o vreme cu imunosupresive românii cu transplant. În anii aceia, Papalitatea a vrut să investească 4 milioane de dolari pentru tranplantul în România, dar răspunsul statului român a fost negativ. În 1995 un număr de 50 de români cu transplant au pichetat Guvernul României.

Otilia Şandor