Şi Creator, şi cezar şi... mamamuşiu

Cei care au fost spectatori la piesele jucate în anii 83- 85  la – pe atunci – Teatrul de Stat Oradea îşi amintesc cu siguranţă de faptul că în acea perioadă şi-au făcut aici stagiatura nume precum: Victor Ioan Frunză, Adriana Grand, Alexandru Darie, Maria Miu, Cristian Şofron sau Dan Bădărău. Iată de ce, Portretul de Regizor din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru are o însemnătate în plus.

În 9 septembrie 1984, Victor Ioan Frunză punea în scenă la Oradea spectacolul „A optsprezecea cămilă” de Samuil Alioşin, avându-i în distribuţie când pe regretatul Octavian Cotescu, când pe regretatul actor orădean Ion Mâinea. Trei luni mai târziu avea loc premiera „Apa”, de Dumitru Solomon, spectacol distins cu Marele Premiu şi Premiul de regie la Săptămâna teatrului scurt (ediţia a VI-a, 1984). Mai apoi „Examen de Bacalaureat”, de Dumitru Solomon, toate în scenografia Adranei Grand.

După 32 de ani, evenimentul Festivalului Internaţional de Teatru, Portret de Regizor, îi este dedicat directorului de scenă Victor Ioan Frunză. Şi primul spectacol oferit publicului a fost chiar cel care a deschis această săptămână bogată, duminică seara, în Sala Mare a Teatrului Regina Maria. Premiera „Domnul Jurdan” este o rescriere dramatică după comedia „Burghezul gentilom” de Jean Baptiste Poquelin Molière. Un spectacol spumos, ce transpune tema lui Moliere în zilele noastre. Recunoaştem burgezul înconjurat de kitsch, de la casa împopoţonată cu Statuia Libertăţii, cu lei şi luminiţe, la jilţul auriu, costumaţia mulată aurie, până la picturile contrafăcute, scenografia fiind semnată de Adriana Grand. Spre exemplu, pe peretele din stânga tronează o imensă reproducere după pictura lui Michelangelo, „Crearea lui Adam”, în care chipul lui Dumnezeu este înlocuit de faţa lui Jurdan.

Dornic să înveţe cât mai mult pentru a putea discuta cu „ielitele”, Jurdan (jucat cu mult umor de Daniel Vulcu, managerul Teatrului Regina Maria) apelează la profesori de dans, de teatru, de filosofie, toate încercările acestora de a-l cizela cât de puţin fiind, desigur zadarnice. Nici teme actuale cum ar fi încălzirea globală sau apartenenţa la UE nu îl ating. În schimb, reuşeşte să îşi satisfacă ego-ul nemărginit în orice situaţie. Poartă lauri aurii de cezar, se imaginează Napoleon şi devine în final mamamuşiu, „un fel de şambelan”, spre hazul şi bătaia de joc a celor din jur. Spectatorii s-au bucurat de un spectacol vioi, cu multă muzică, încărcat de simboluri, surprinşi vizual deseori, aplaudând la final jocul minunaţilor actori orădeni.

Următoarele spectacole  în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză pe care orădenii le pot vedea sunt: „A douăsprezecea noapte”, de William Shakespeare (Teatrul Metropolis, Bucureşti) şi „Nastasia – Poveste de Cartier”, după „Domnișoara Nastasia” de George Mihail Zamfirescu (Teatru Dramatic Petroşani).