Singuri de sărbători. Povestea tristă a bătrânilor abandonați în azilele din Bihor

 

[eadvert]

Sute de bătrâni ajung internați în spitale și azile și lăsați acolo de familie și aparținători, până autoritățile se autosesizează sau și mai rău de atât. Bătrânii singuri se internează, pentru a primi o perfuzie dar și o masă caldă de Crăciun sau Revelion.

Jurnal bihorean și bihorn.ro vă prezintă povestea tristă a bătrânilor fără familii care au ajuns abandonați în azilele din județ.

Bătrânii nu și-au mai văzut copiii de câțiva ani

Doamna Viorica, în vârstă de 78 de ani, a ajuns în azilul din Dumbrava în decembrie 2021, după ce a fost abandonată de cele 4 fiice, după doar câteva luni de când s-a paralizat. Una dintre nepoate s-a recomandat ca fiind asistent social și, odată ajunsă la azil, a declarat că bătrâna nu are pe nimeni deoarece fiicele sunt plecate în străinătate. Lucru complet fals, spun reprezentanții centrului, care au aflat că nepoata nu este asistentă, iar una dintre fiice locuiește în Cluj, nicidecum în străinătate.

„Din momentul în care a ajuns la noi, a avut săptămâni întregi în care a plâns continuu pentru că fiicele ei nu au dorit să păstreze legătura cu dansa. Din cei șapte copii pe care i-a avut, trei au murit și au rămas patru fete dar nu au dorit să o mai îngrijească“, ne-a declarat Viorel Pașca, proprietarul centrelor din Dumbrava, Tinca și Incești.

Pentru că își dorește să meargă acasă, bătrâna a încercat în nenumărate rânduri să vorbească cu fiica, însă aceasta a refuzat. Cu toate acestea, spune că este mulțumită de cum este tratată în azil. „Zi și noapte plâng. Nu îmi doresc nimic altceva decât să vină și să mă vadă măcar“, spune femeia.

O altă poveste este cea a domnului Sandu care a fost abandonat de familie din momentul în care a aflat că și-a pierdut vederea. Alungat de acasă a locuit multă vreme prin piețele din Timișoara.

„Am 66 de ani și de 4 ani sunt aici. După multe insistențe, am plecat de la azil, acasă la Timișoara. Când m-a văzut fosta soție, mi-a s-a spus că nu am ce să caut acolo. Cât am lucrat și am adus bani, am fost bun. După ce m-am îmbolnăvit, nu au vrut să mai audă de mine“, spune Sandu.

Alungat din nou de familie, nea Sandu s-a dus tot în piața din Timișoara, unde a dormit în ploaie și frig. Oamenii din zonă s-au sesizat și le-a cerut celor de la Dumbrava șă îl ducă la ei.

„Aici e foarte bine. Sunt bine îngrijit, sunt curat, stau la căldură și am mâncare“, adaugă bărbatul.

Masă bogată de Crăciun

Pentru a mai uita de suferință și durere, personalul centrelor conduse de Viorel Pașca pregătesc, anual de sărbători, mese bogate pentru bătrâni.

„O să facem o masă bogată, specială de sărbători, împodobim brăduț în fiecare casă și punem luminițe pe case. An de an sosesc colindători din mai multe orașe și fiecare bolnav primește cel puțin un pachet cadou din partea donatorilor“, spune Viorel Pașca.

Bunul samaritean ne-a povestit că fiecare poveste auzită de la bătrânii din azilele pe care le conduce este impresionantă, însă dintre acestea, două l-au marcat.

„Una dintre povești este despre o femeie de 85 de ani din Oradea. I-au murit ambii copii și a ajuns în stradă după ce nora a vândut apartamentul în care locuia. A locuit doi ani pe stradă după care a fost trimisă la noi de Spitalul Județean Oradea. Cea de-a doua este despre un bolnav cu identitate necunoscută care a stat la noi timp de 7 ani. El a fost găsit căzut pe jos în gara Oradea, iar Poliția nu l-a putut identifica timp de 7 ani pentru că avea un handicap de vorbire și nu putea fi înțeles. L-am înmormântat în cimitirul din Dumbrava, iar pe cruce am scris – necunoscut. Cine știe al cui fiu, soț sau tata era“, povestește Pașca.

20.000 de dolari – donație din partea unui român plecat în America

De-a lungul timpului, prin azilele coordonate de Pașca au trecut sute de bătrâni fără familii și fără adăpost, însă, a întâlnit și oameni cu suflet mare, care au dorit să dea o mână de ajutor.

„Pe domnul Mircea l-am găsit într-o dimineață, în urmă cu câțiva ani, tremurând de frig în fața casei noastre, imobilizat în scaun cu rotile, așteptând să deschidem ușa pentru a-l primi la căldura ademenitoare dinăuntru. Când s-a făcut primăvară a plecat din nou, întorcându-se iar toamna târziu când a venit frigul, lucrul acesta repetându-se mereu de-a lungul ultimilor ani.

Într-o duminică de vară stând la cerșit în fața unei biserici din Chișineu Criș a fost abordat de un pastor. Era român plecat cu mulți ani în urmă în Statele Unite, în Tennessee, și venise în România pentru o scurtă perioadă. Văzându-l pe domnul Mircea imobilizat, flămând și murdar a întrat în vorbă cu el, încercând să afle câte ceva din viața lui. Așa a aflat că domnul Mircea își făcea veacul prin centrul orașului până toamna târziu când de cele mai multe ori, poliția îl aducea cu mașina la Dumbrava pentru a trece cu bine de anotimpul cu temperaturi scăzute“, povestește bunul samaritean.

 

Pentru că a aflat povestea azilului de la Dumbrava, pastorul a dorit să vadă cu ochii lui care este situația de acolo.

„În anul următor s-au întors și au cumpărat o casă în Dumbrava pentru oamenii fără adăpost, în care sunt îngrijiți în jur de 28 de bolnavi. Apoi la următoarea vizită ne-a dat 20.000 de dolari, bani care ne-au ajutat sa mai construim o altă casa în care acum sunt cazați cincisprezece bolnavi. Așa a lucrat Dumnezeu, folosindu-se de spusele unui om al străzii, de la care au aflat alții de activitatea de la Dumbrava“, spune Pașca.