Pe de o parte, dacă magistratul constată intervenția prescripției și dispune încetarea procesului penal, el este obligat de Codul de procedură penală să se pronunțe asupra laturii civile, adică în ceea ce privește prejudiciul produs.

Doar că în multe cazuri procurorii au stabilit valoarea pagubei numai printr-un raport de constatare, în timp ce Înalta Curte a decis că lipsa unei expertize financiar-contabile determină neregularitatea rechizitoriului, ceea ce înseamnă că dosarul trebuie restituit la procuror. Din aceste motive, avocatul Manole a cerut intervenția Curții Constituționale.

„Acuzație insuficient determinată”

În excepția pe care a ridicat-o în cazul a două procese de evaziune fiscală aflate pe rolul Tribunalului Bihor și al Curții de Apel Oradea, Ionel Manole a cerut constatarea neconstituționalității articolului 25 alin. (5) lit. f din Codul de procedură penală (forma modificată prin Legea 9/2017), care obligă instanța penală să soluționeze acțiunea civilă în cazul încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, inclusiv în cauzele în care prejudiciul nu este determinat prin expertiză de specialitate.

Avocatul orădean susține că în numeroase dosare de evaziune, procurorii au omis să dispună efectuarea unei expertize financiar-contabile și au stabilit prejudiciul doar printr-un raport de constatare. În acest caz, spune Manole, prevederile atacate la Curtea Constituțională se bat cap în cap cu o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 430/15 decembrie 2025), care a stabilit că „neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței, ceea ce atrage restituirea cauzei la procuror”.

„Determinarea prejudiciului prin expertiză constituie o condiție legală explicită în materia evaziunii fiscale”, explică avocatul Manole, care atrage atenția că, potrivit Curții Supreme, neregularitatea cauzată de lipsa expertizei nu poate fi acoperită în nicio fază a procesului. „În cursul judecății pe fond, judecătorul nu poate dispune din oficiu și nici la cererea procurorului sau a părții civile o expertiză, pentru că ar echivala cu administrarea nelegală a unui mijloc de probă. Or, în lipsa expertizei de specialitate privind prejudiciul, acuzația rămâne insuficient determinată sub un element esențial, astfel încât remediul adecvat este constatarea neregularității actului de sesizare și restituirea cauzei la parchet”, susține Ionel Manole.

De precizat că, în cazul prescripției, inculpatul poate cere continuarea procesului penal, dacă are interesul să creeze un cadru procesual pentru a administra expertiza direct în faza de fond sau în apel, spune avocatul orădean.

„E sacrificat dreptul la apărare”

Interesant este că, până în urmă cu 10 ani, Codul de procedură penală prevedea că instanțele penale puteau lăsa nesoluționată acțiunea civilă în cazul prescrierii faptelor, ceea ce însemna că păgubiții aveau posibilitatea de a se adresa ulterior unui complet civil pentru recuperarea prejudiciului. Însă prin Decizia 586 din 13 septembrie 2016, Curtea Constituțională a stabilit că reluarea demersului la instanța civilă ar prelungi acțiunea în justiție „dincolo de limitele unui termen rezonabil”.

În baza acestei decizii, a fost introdusă ulterior obligația instanțelor penale de a se pronunța asupra prejudiciului, valabilă și acum.

„În prezent, norma criticată sacrifică dreptul la apărare al inculpatului și egalitatea armelor strict pe aspectul termenului rezonabil care profită exclusiv părții civile”, a opinat avocatul Ionel Manole. Acesta a explicat că actuala reglementare are efecte și asupra beneficiilor acordate de Legea privind combaterea evaziunii fiscale, care sunt condiționate de cuantumul prejudiciului și de momentul procesual al achitării acestuia.