„E lucru mare, ținând cont că multe specii de animale dispar în zilele noastre. Sper să-l știm proteja!” a postat acesta pe pagina sa de Facebook, când a avut certitudinea descoperirii: „Ei bine, e real? sunt tată. Tată de rac în Munții Apuseni. Nu de pui de om, dar e și asta ceva…”

Cercetătorul l-a și descris, pe scurt: „Este un rac mic care a stat nebăgat în seamă de multă vreme, deși n-a stat chiar atât de tare ascuns. A fost considerat până acum ca fiind rac-de-ponoare, cu care seamănă bine. Dar genetica lui spune altceva… și anume că ruda cea mai apropiată locuiește undeva în nord-vestul Croației. Distanța pare astăzi mare, dar acum 15 milioane de ani, Munții Apuseni se aflau mult mai aproape de Alpii Dinarici. Presiunea tectonică a continentului African a făcut ca Apusenii să se desprindă și să se deplaseze încet spre locația actuală, de-a lungul a vreo 10 milioane de ani. În toată această perioadă, acești raci au stat izolați, înconjurați fiind de apele sărate ale Oceanului Tethys și mai apoi ale Mării Sarmatice. Abia cam de vreo 5 milioane de ani (de când Apusenii sunt așa cum îi știm astăzi) au căpătat cale liberă de a migra, dar n-au făcut-o, probabil fiindcă au rămas fideli locului în care atâtea mii de generații au trăit. L-am botezat „rac bihorean” (Austropotamobius bihariensis). Nu-l mai găsim în altă parte a lumii, fiind endemic pentru vestul Munților Apuseni. Europa e mai bogată cu un rac, pe lângă cele 5 specii native deja cunoscute”.

Descoperirea a fost certificată internațional și introdusă în Catalogul Internațional al Speciilor de Animale.