La capitolul D din rechizitoriu, intitulat „Elementele constitutive ale infracţiunii de omor”, procurorul PT Bihor citează, ca practică judecătorească, două cazuri de omor prin inacţiune. Astfel, în decizia 2296/1995 Curtea Supremă a apreciat că „Starea de beţie voluntară completă a victimei, caracterizată prin neputinţa acesteia de a-şi manifesta în vreun fel voinţa, stare de care au profitat inculpaţii în realizarea hotărârii ulterioare de violare a victimei, abandonând-o ulterior pe câmp, în afara drumului de acces către localitate, parţial dezbrăcată, pe o vreme geroasă ce a cauzat moartea acesteia prin îngheţare, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor calificat”.
O altă speţă considerată relevantă de procuror, a fost obiectul deciziei 757 din 28.02.2011 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, a fost încadrată ca omor calificat fapta inculpaţilor, aflaţi pe malul unui râu, de a determina victima care nu ştia să înoate, prin ameninţări cu acte de violenţă, să sară în apă, la o temperatură scăzută şi de a arunca crengi în apă pentru a împiedica victima să revină pe mal, urmată de plecarea inculpaţilor de la locul faptei în timp ce victima s-a înecat.
Trebuie notat însă că în prima speţă violatorii aveau un prezumtiv mobil al crimei prin intenţia de a suprima victima împiedicând-o astfel să-i reclame pentru viol. Iar în cazul înecatului este clară intenţia şi activitatea criminală de a-l împiedica să iasă la mal, prin folosirea crengilor.
Ori în cazul de la Meziad, se reţine evident infracţiunea de „lipsire de ajutor” dar e dificil de identificat un mobil al crimei. Căci chiar şi în condiţiile cinismului subliniat de procuror, patronul barului nu avea interesul de a-şi pierde unul din clienţii fideli…
Citiți principiile noastre de moderare aici!