S-a dedicat celor „trei K”, cum spunea cancelarul Otto von Bismark: kirke – biserică, kuche – bucătărie, kinder – copil. Doamna Silvia este femeia din spatele carierei strălucite a bancherului Ioan Degău. „Lasă, Ionică – îmi zicea adesea – rezolv eu problemele astea, tu vezi-ţi de serviciu, este mai importat ce faci tu pentru zonă şi oameni, mă descurc eu în rest… Ionică, e păcat de munca ta şi n-ar fi drept să nu-ţi împlineşti cariera, mă descurc eu cu casa şi copiii, mai ai multe de împlinit, nu te poţi opri acum…”. I-a spus mai bine de o jumătate de secol doamna Silvia fostului director al BNR Bihor, Ioan Degău.

Popularitatea şi dragostea de care s-a bucurat doamna Silvia în zona Beiuşului a adus mulţi oameni, de condiţii diferite şi cu probleme diferite, în casa lor din Beiuş. Volumul „Omul de lângă mine – Silvia Degău”, apărut în condiţii grafice excepţionale la Editura Primus, va fi lansat joi, 6 septembrie, la Hotel Continental, acolo unde Ioan Degău va fi sărbătorit cu prilejul aniversării sale. Din 1999, când a lansat „Pagini din istoria BNR”, Ioan Degău şi-a făcut un obicei din a-și marca fiecare aniversare cu scoaterea pe piaţă a cel puţin unui volum. Acum, alături de această carte dedicată doamnei sufletului său, Ioan Degău va aduce în atenţia publicului şi un nou volum din „Crişana tradiţională – Pagini de etnografie, dialectologie şi folclor”.

„O viaţă pentru ceilalţi”

O mamă cu vocaţie. Un om implicat încă de atunci când deschidea ochii spre lume, din copilărie, când era prezentă şi la cercul de matematică, şi la cele de folclor şi creaţie literară, când cânta în cor şi era membră a trupei de teatru. „Înăltuţă, delicată, distinsă, mai mult însingurată, dar nu singură, impunea respect, aducea pace între zurbagii, şi ştia întotdeauna să canalizeze discuţiile între noi, fetele, spre lucruri serioase. Îi plăceau plimbările, iubea natura, povestea emoţionant despre viaţa din sat şi, chiar dacă era o bună matematiciană, avea momente lirice, sentimentale”, aşa era adolescenta Silvia Horge.

Alături de doamna Silvia, Ioan Degău a petrecut 52 de ani, timp în care au crescut împreună patru copii care le-au înseninat anii, care la rândul lor şi-au înţeles rostul pe lume, patru copii care nu au învăţat numai să primească, ci şi să facă daruri. „Fiinţă delicată, iubitoare şi devotată, tenace şi temeinică în tot ceea ce făcea, a adus în familie pacea şi liniştea, credinţa şi împlinirea mai tuturor năzuinţelor şi viselor noastre, mai tuturor întreprinderilor noastre. Mi-a fost alături, în tot ce-am edificat, cu sufletul şi cu fapta. Şi-a pus la contribuţie, în toate făptuirile noastre, inima, mintea şi mâna. Şi în acelaşi timp, n-a uitat să fie generoasă cu cei care ne-au călcat pragul, cu rudele şi cu prietenii, dar şi cu cei aflaţi în nevoie sau suferinţă”, spune Ioan Degău despre cea cu care a împărţit mai toate visele şi necazurile, împlinirile şi neîmplinirile, „în cele din urmă triumful muncii tale”.

Odată cu brodarea în paginile cărţii a firului vieţii unei mari doamne a Beiuşului, Ioan Degău aduce în atenţie o întreagă epocă cu oamenii ei, cu valorile ei, o epocă în care copiii Beiuşului se bucurau de pregătire sub îndrumarea unui „corp profesoral de elită, format înainte de epoca bolşevică a României”. Despre doamna Silvia, colegii de şcoală îşi amintesc că „era o fată atât de bună la suflet că, unora dintre noi, celor mai oropsiţi şi sărmani, ne împărțea mâncarea ei, nu suporta să ne vadă cum o privim mâncând şi jinduind după un miez de pâine unsă”.

Ulterior, Silvia Degău, contabil de profesie, avea să devină doamna care – aşa cum spune Ioan Degău – „ţinea mult la etichetă, îi plăcea să fie făcut totul cu responsabilitate, băieţii trebuiau să arate ca «scoşi din cutie», la fel şi noi, părinţii. Trebuie să spun şi că Silvia s-a ocupat în măsură covârşitoare de educaţia copiilor. Îi ajuta la nevoie la materiile mai grele, le controla temele şi lecturile, le dădea sfaturi de comportament… Era pedantă şi meticuloasă, şi aşa a rămas toată viaţa. Viaţa ei a fost o viaţă pentru ceilalţi”. În familia cu rădăcini, în microuniversul Degău, doamna Silvia a fost mereu liantul. Acum, vorba poetului, doamna Silvia n-a plecat decât „să se odihnească puţin”.