„Neliniştea de-a mă fi întors în oraşul meu, iubit în atâtea feluri o jumătate de viaţă (iubire pe rând romantică, inconştientă, suav-ridicolă, disperată, absurdă, realistă, apoi suav-ironică, apoi nostalgică, apoi cu inima ghemuită în amintiri, ca acum), m-a urmărit pe străzile care s-au construit în vremuri vechi cu scopul precis de-a mă învăţa să păşesc pe pământ”, scria actorul Adrian Pintea în 1988, la revenirea în Oradea, după zece ani de absenţă, în caietul program al Festivalului de Teatru Scurt.

Ediția a IV-a a Salonului cultural orădean a fost dedicată actorului Adrian Pintea. Evenimentul a avut loc marţi, 8 aprilie, în sala de conferinţe a Muzeului Ţării Crişurilor, avându-i ca amfitrioni pe prof. univ. dr. Ion Simuț și prof. univ. dr. Gabriel Moisa, iar ca invitaţi pe criticul de teatru Elisabeta Pop, muzicianul Florian Chelu şi regizorul Ioan Ieremia.

După vizionarea unui scurt Portret in memoriam, realizat de TVR, cei prezenţi au rememorat momente trăite alături de marele actor. Adrian Pintea (1954-2007) s-a născut la Beiuș și a copilărit în Oradea. Deşi mare parte a carierei şi-a desfăşurat-o la Bucureşti, îşi amintea mereu cu bucurie şi nostalgie de locurile natale.

Criticul de teatru Elisabeta Pop şi-a amintit câteva întâlniri cu actorul, una dintre ele fiind la Galaţi, la un festival, în anii 2000, când după spectacol au stat la poveşti, mai bine de o oră, ei, „orădenii”. O altă întâlnire care i-a rămas în suflet a fost în vremea când Adrian Pintea preda la secţia Actorie a Facultăţii de Arte din Oradea. Alături de actorul Dorel Vişan, care preda şi el la aceeaşi secţie, a fost invitată să asiste la un examen. Două dintre studentele care urmau să fie examinate, astăzi sunt actriţe ale Teatrului Regina Maria: Mihaela Gherdan şi Zentania Lupşe. Elisabeta Pop îşi aminteşte cu câtă căldură, răbdare şi delicateţe le-a vorbit atunci fetelor, descoperind de data asta în el Profesorul. Iar o altă întâlnire memorabilă a avut loc în 1994, la Teatrul Kiss, teatru particular condus de actriţa Kiss Ildiko, când Adrian Pintea a venit cu o producţiei a Teatrului Româno-American. A recitat atunci sonete de Shakespeare în limba engleză, română şi maghiară.

„Adrian a plecat de tânăr la Bucureşti, a venit destul de rar la Oradea. Fiecare întâlnire mi-a demonstrat că avea o mare sensibilitate, dar era şi cu picioarele pe pământ când stăteai cu el de vorbă. Era şi fragil, şi puternic, cumva. Foarte interesantă personalitatea lui… Aş spune că de fiecare dată când l-am văzut în vreun spectacol am realizat că are un interior extrem de bogat. Am reţinut un lucru pe care mi l-a spus şi tare m-a impresionat: eu nu am răspunsuri la nicio întrebare, dar îmi pun mereu, şi mereu, întrebări”, a povestit Elisabeta Pop.

„Un geniu al actoriei, mereu printre noi”

Criticul de teatru a anunţat pe mulţi oameni de teatru că la Oradea va fi un eveniment dedicat lui Adrian Pintea, iar reacţiile au fost imediate. A primit o mulţime de mesaje, de gânduri dedicate actorului.

Un mesaj a venit din partea criticului literar Marina Constantinescu, care mărtuseşte că a fost apropiată de el, iar de studenţii lui spune că l-au admirat şi iubit.

„Adrian a fost un om liber, un artist cultivat, atent la cuvânt şi la sunete, la muzică, la vibraţia profundă a omului. Spunea Sonete din Shakespeare într-o engleză perfectă. Era pedant, cu privirea pătrunzătoare. Dacă afla că sunt undeva, în oraş, venea să mă vadă, să-i mai spun o poveste despre teatru şi despre spectacolele pe care le vedeam în Bucureşti, în ţară, în lume, iar el îmi şoptea un Sonet.”

Un alt mesaj a venit din partea regizorului Dominic Dembinschi care îl considera un geniu al actoriei.

„Adrian Pintea mi-a fost, în ultimul său spectacol pe care l-am montat la Teatrul Nottara, după Henric IV de Pirandello, în prag de revoluţie, unul dintre cei mai desăvârşiţi dascăli de teatru pe care i-am avut în viaţa mea profesională. Norocul a făcut ca acest spectacol să îl pot adapta pentru Televiziune, într-un loc diferit, o ruină autentică pe atunci. Astfel, de la Adrian am putut învăţa şi film, şi televiziune. Un geniu al actoriei, mereu printre noi.”

„Strălucea…”

De Adrian Pintea şi-a aminit şi regizorul Tompa Gabor, care a pus în scenă în 1996 piesa „Hamlet”, cu el în rol principal: „A fost un Hamlet cu o minte specială, care a reuşit să transmită, cu o deosebită ascuţime intelectuală, atât dramatismul cât şi poezia textului shakespearian.”

Actriţa Tania Filip, care a jucat la Oradea în perioada 1982 – 1984, la începutul carierei sale a interpretat rolul Ifigenia în piesa „Ifigenia” de Mircea Eliade. „Ifigenia lui Eliade a fost un moment special în istoria teatrului contemporan românesc. Să abordezi acest text în plin comunism, când Eliade era interzis de facto, era un act de mare îndrăzneală artistică. Domnul Cojar şi-a asumat acest lucru, împreună cu Radu Beligan”.

În acel spectacol regizat de Ion Cojar, Tania Filip a jucat alături de Adrian Pintea.

„Strălucea… Tot ce făcea era clar o dovadă de talent şi de valenţe artistice adevărate, de personalitate strălucitoare. Întâlnirea cu el a fost o bucurie intensă, care s-a consumat mult prea repede, precum o flacără incandescentă… Dar sunt recunoscătoare că am aceste amintiri din spaţiul sălii Atelier… cu momente din repetiţii, pe care nu mulţi actori le pot trăi într-o viaţă. Repetiţiile la Ifigenia au fost o bucurie în sensul celui mai pur catharsis teatral, o experienţă care m-a format şi m-a modelat în profunzimea esenţei mele artistice. Şi asta se datorează lui Adi, prin generozitatea şi profesionalismul său. Îi mulţumesc acum, unii poate cred că nu contează, dar sunt sigură că aşteaptă cel mai mic semn de la noi. Nu te-am uitat. Nu te putem uita…”, a scris Tania Filip.

Şi poezie, şi chitară…

În continuarea întâlnirii de la Muzeul Ţării Crişurilor, muzicianul Florian Chelu a rememorat întâlnirile muzicale cu Adrian Pintea, actorul cântând deseori la chitară. Când muzicianul a terminat liceul, Adrian Pintea a cântat la cheful elevilor. În anii ’70 se întâlneau des, sătăteau de vorba la o cafea. Florian Chelu i-a compus în ’94 două piese ale căror manuscrise i le-a încredinţat, dar de care nu mai ştie nimic. Muzicianul regreta că niciun fost coleg de clasă a lui Adrian Pintea nu a fost prezent la Salonul cultural orădean, pentru a împărtăşi amintiri legate de actor în vremea şcolii.

Ultimul invitat, regizorul Ioan Ieremia, a povestit de perioada în care îl pregătea pe Adrian Pintea, care avea atunci 17 ani, pentru examenul de admitere la IATC. Îşi amintea că viitorul actor studia o carte editată la Budapesta, cu dramaturgia lui Harold Pinter, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Adrian Pintea fost examinat la admitere de către actorul Dem Rădulescu. „Era atât de talentat, că numai ascultându-l şi privindu-l te făcea mai talentat şi pe tine”, spune Ioan Ieremia. Adrian Pintea a absolvit institutl de teatru în 1979, la clasa profesorului Petre Vasilescu.

La finalul evenimentului, a vorbit profesorul Corneliu Sfârlea, care i-a predat la şcoală timp de patru ani, la Liceul nr. 2, acum Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan”. Îşi aminteşte că era mereu surprins de privirea lui, de ochii pătrunzători. L-a mai întâlnit o singură dată, în 1977, într-un tren rapid Bucureşti-Oradea. Servind o cafea în vagonul restaurant, actorul l-a recunoscut şi l-a prezentat colegilor de la Teatrul Naţional. Profesorul s-a simţit deosebit de onorat. Acum doi ani, generaţia lui Adrian Pintea a avut întâlnirea de 50 de ani de la terminarea liceului. Au fost prezenţi doar cinci foşti elevi.

În urma celei de a patra ediţii a Salonului cultural orădean rămâne regretul că sala nu a fost plină la evenimentul care a onorat memoria actorului Adrian Pintea, născut pe aceste meleaguri. El trăieşte în continuare în sufletele spectatorilor săi, prin minunatele roluri pe care le-a creat.

„Câştigător nu poţi ieşi în confruntarea cu publicul decât prin inteligenţă, respectând statutul probităţii profesionale, autoexigenţa”, spunea Adrian Pintea într-un interviu pentru revista Cinema.