Miercuri, 20 iulie, la statuia Reginei Maria, s-a ținut un scurt discurs despre parcursul unor personalități cu un mare impact în istoria României: Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen care a trăit între anii 1865 -1927 și Regina Maria (1875 – 1938).

Organizatori: Asociaţia Deportaţilor şi Victimelor Oprimării Comuniste şi Refugiaţilor din Ardealul de Nord – preşedinte dl Ioan Brazdă, Alianţa Naţională pentru Regatul României, reprezentant dl Marius Victor Laurenţiu, Asociaţia Amicii Regelui Mihai – reprezentant dl Marius Victor Laurenţiu, Asociaţia Revoluţionarilor din Decembrie 1989 – preşedinte dl Dan Vâlceanu.

Regele Ferdinand s-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh și a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Cei doi au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, până la moartea acestuia.

Ferdinand primește tronul Regatului României în urma decesului unchiului său, Carol I și astfel devine Rege la 10 octombrie 1914 . A fost exclus din Casa Regală de Hohenzolern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei în urma deciziei de a lupta de partea Antantei (Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus) în Primul Război Mondial, împotriva Puterilor Centrale (națiunile Germaniei, Austro-Ungariei, Imperiului Otoman și Bulgariei).

La sfârșitul războiului România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. A murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeș. Succesorul său la tron a fost principele Mihai, care a devenit al doilea rege al României Mari, sub numele de Mihai I.

Regina Maria a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a regelui Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Născută sub numele de Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Principesa Maria a devenit regină a României, odată cu accederea la tron a principelui Ferdinand. A dovedit reale calități diplomatice în susținerea și menținerea legăturilor dintre România și Marea Britanie.  S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român.

A participat activ pe frontul Primului Război Mondial, vizitând zilnic spitalele militare. „În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari se duce la gară pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă, pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regina nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate” afirma în 1953 Contele Saint Aulaire, Ministrul Franței, la București.

Regina Maria a fost totodată o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii. După moartea lui Ferdinand, Carol al II-lea predecesorul la tron (fiul ei), a reușit să o îndepărteze din viața politică și a obligat-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran. Ultimii doi ani din viață i-a petrecut bolnavă, în diferite sanatorii din Europa. A revenit în țară la 14 iulie, și a decedat în ziua de 18 iulie 1938, în castelul Pelișor.

„Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriei și durerii mele, frumoasă Țară care ai trăit în inima mea. Minunată Țară pe care am văzut-o îndoită, al cărui vis de veacuri l-am visat și eu, și mi-a fost îngăduit să-l văd îndeplinit… Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez”, sunt cuvintele Reginei Maria din testamentul intitulat „Scrisoare adresată Țării mele și Poporului meu in 1933.