Vin să-şi facă datoria de oameni. Unii sunt donatori vechi şi vin conform programării. Şi-au creat un obicei. „Le-a intrat în sânge” să ajute. Se gândesc că dacă lor le-ar plăcea să fie ajutaţi, atunci să fie ei primii cei ce oferă ajutor, altfel nu au ce aştepta. Aşa spun ei că funcţionează viaţa, dacă ajuţi.

Decide să salvezi

Unii sunt donatori noi. Au venit ca să ajute pe cineva anume sau, pur şi simplu, au luat o decizie. Decizia de a salva vieţi. Actul donării durează maxim 45 de minute, dacă eşti pus pe un aparat special, altfel în câteva minute ai şi donat. Oricum, nu e primit oricine la donare. Dacă ai avut o boală cronică (hepatită, de exemplu) sau pur şi simplu nu ai vene, nu eşti luat, dar ţi se mulţumeşte. Personalul, extrem de amabil, împarte oamenii – donatori noi, donatori vechi, şi purcede la executarea procedurilor medicale pentru verificări medicale, înregistrări, teste, prelevare de sânge.

Lumea e liniştită, tot procesul donării decurge extrem de elegant. Mă aşez pe un scaun de donare. Vine o doamnă şi-mi spune: „A! Aveţi AB!”. Aflu apoi că tocmai s-a raportat o urgenţă. Cineva, un pacient, dintr-un spital, cine ştie de unde, cine ştie ce vârstă are ori ce afecţiune, are nevoie urgentă de componente sanguine din grupele AB. Mă cuprinde sentimentul de mulţumire, inexplicabil în cuvinte, pentru că am nimerit exact când e nevoie mai mare.

Eram oricum programată vineri să vin, dar nu am fost în oraş. Nimeni nu s-a supărat. Am mers ieri, alături de colegul meu Costel Demian, redactorul-şef al Bihon.ro. Şi el înţelege importanţa ajutorării semenilor. Şi el ştie că s-ar bucura, dacă cineva drag lui sau chiar el, ar avea nevoie de sânge şi ar primi, salvându-i-se viaţa. În plus, vrea şi el să-i scoată pe bihoreni din inerţie şi crede puternic în puterea propriului exemplu. Zice că lumea nu se va schimba dacă fiecare dintre noi nu se va schimba. În bine.

Cadrele medicale se comportă de parcă donatorii ar fi regi şi prinţese. Nu cumva să-i vină rău cuiva, să facă vreun hematom! Te ţin în scaun după actul donării încă ceva minuţele, să fie sigur că nu ameţeşti. La sfârşit ţi se mulţumeşte.

Donatorii sunt sănătoşi

Puţini ştiu că a dona sânge nu înseamnă doar a ajuta semeni necunoscuţi. În unele afecţiuni chiar se recomandă donarea de sânge. În urma donării de sânge, rezistenţa organismului la şocuri creşte. De exemplu, dacă vei suferi un accident, reacţia organismului îi va ajuta pe medici, acesta fiind deja obişnuit cu pierderea de sânge şi înlocuirea lui. Studiile au arătat că donatorii de sânge fideli au o incidenţă de infarct cu mult mai mică decât persoanele care nu donează sânge.

Medicii susțin că în cazul donatorilor de sânge, riscul de accident vascular scade cu 30%. Şi acest lucru este firesc, deoarece vâscozitatea sângelui nu creşte. Luând sânge din trei în trei luni, organismul înlocuieşte periodic masa de sânge şi în felul acesta nu-l lasă să se îngroaşe. Practic, dispar condiţiile care favorizează formarea trombilor (n.r. – cheagurilor).

Potrivit unui studiu publicat în Journal of the American Medical Association, cei care donează sânge o dată la şase luni şi au între 43 şi 61 de ani prezintă un risc mai scăzut de infarct şi accident vascular cerebral. Potrivit unui studiu realizat pe 2.682 de bărbaţi din Finlanda, cei care donează sânge prezintă cu 88% mai puţine riscuri de a face infarct decât cei care nu donează.

Un studiu desfăşurat pe parcursul a patru ani şi jumătate, pe 1.200 de oameni, a arătat că persoanele care donează sânge de două ori pe an prezintă un risc mai mic de cancer, deoarece nivelul de fier din sângele lor este mai scăzut. Cercetătorii insistă că aceste efecte ţin de donarea regulată de sânge.

Practic, oamenii care donează sânge sunt mai sănătoşi, regenerarea sângelui inducând o stare de bine fizic şi mental cu totul aparte. După donarea de sânge, corpul îşi reface cantitatea necesară în 48 de ore, iar cantitatea de celule roşii, în opt săptămâni.