Când a plecat din România acum 21 de ani, se numea Ramona Mihiş. Era o împătimită a culturii japoneze, nu visa decât să ajungă în Japonia. Acum locuişte pe insula Hokkaido, este căsătorită cu un japonez, numele ei este Hagiwara, şi are patru copii minunaţi: Tenri, Yoan, Alen şi Mina.

În Hokkaido există un lanţ de grădiniţe, la una dintre ele lucrând şi Ramona. Zilele acestea a fost solicitată să facă o prezentare cu tradiţii româneşti, invitată de directoarea adjunctă a grădiniţei Hayakita Kodomoen din localitatea Abira-cho. Chiar dacă e decembrie, la sugestia organizatorilor a prezintat japonezilor cum se vopsesc ouăle de Paşti cu coji de ceapă. Au fost peste 100 de participanţi şi s-au vopsit 70 de ouă, japoneziii fiind foarte curioşi şi încântaţi de acest obicei.

Ramona a expus cu această ocazie tricolorul românesc, fotografii cu locuri pitoreşti din România (cetatea Oradea, castelul Bran, castelul Peleş, cetatea Deva, cetatea Neamţ), desene, ceramică, mărţişoare, zgărdane, ii, albume cu fotografii din ţară, desene cu motive populare româneşti.

Au fost şi alte ţări care au fost prezentate cu această ocazie de către alţi invitaţi: China, Japonia. Nepal, insulele Filipine, America, Canada, Noua Zeelandă.

De 21 de ani în Japonia

Ramona a ajuns în urmă cu 21 ani în Ţara Soarelui Răsare doar cu un rucsac cu câteva haine, un sac de dormit, un dicţionar, paşaportul şi câteva fotografii. După ce a absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii Oradea, Ramona a hotărât să-şi urmez visul, sprijinită şi îndrumată de prietenii din jur.

S-a înscris într-un program de voluntariat la Organizaţia Kyodo Gakusha din localitatea Shintoku de pe Insula Hokkaido. Pe soţul ei l-a cunoscut atunci. Amândoi erau „nou-veniţi” în acea organizaţie, el ca şi constructor-arhitect, ea ca şi voluntară. Organizaţia Kyodo Gakusha se ocupă de oamenii cu deficienţe de integrare în societate, deficienţe fie de comunicare, fie de învăţare, pâna la handicap sever cum ar fi autismul. Soţul ei a ajutat la construcţia unei clădiri din incinta organizaţiei respective. I-a unit şi dragostea pentru munte şi excursii, aşa că, pas cu pas, prietenia lor s-a finalizat până la urma în căsătorie.

„Fiind departe de ţara mea natală, am început să iubesc din ce în ce mai mult România şi obiceiurile noastre tradiţionale. Găteam mereu mâncare românească atunci când eram de servici la cantină, când aveam ocazia cântam la chitară cântece de munte, piese renumite de la Pasărea Colibri şi altele, le arătam celor din jur poze din România. Foarte mulţi japonezi mă întrebau despre ţara mea şi eram foarte încântată să le înşir tot ce e frumos şi bun în România. Japonezii în general nu ştiu foarte multe despre România, în afară de Nadia Comăneci, Dracula, Ceauşescu, Gheorghe Hagi. Foarte rar apar la TV emisiuni sau ştiri despre România”, spune Ramona.

Un motiv care îi mai alină dorul de casă este faptul că natura de acolo este similară cu cea din Europa. În Hokkaido natura este extrem de frumoasă, spune Ramona, cu mari lanţuri muntoase, râuri curate, păduri sălbatice cu animale, floră variată, aer curat, multe arii protejate. Clima este temperată, cu patru anotimpuri, puţin mai rece decât în România.

„Copiilor mei le place foarte mult în România, îi iubesc pe bunici şi sunt dornici să înveţe limba română. Dacă am putea să mergem mai des în România am învăţa şi mai repede, însă din păcate suntem la 10.000 km distanţă, şi cu trei avioane e greu drumul şi costisitor”.

Ramona mărturiseşte că adesea prietenii japonezi îi spun că ei cred că România e o ţară superbă şi că românii trebuie să fie toţi la fel ca ea, înşirându-i apoi toate calităţile. Japonezii nu caută defectele. „Aşa sunt ei în general, caută calităţile omului şi te laudă, ca să ai încredere în tine”.