Premiera spectacolului „Trei femei înalte” a teatrului Regina Maria ar fi trebuit să aibă loc în 22 și 25 octombrie 2020, la Sala Arcadia, dar a reuşit întâlnirea în premieră cu publicul – date fiind condiţiile actuale – abia vineri şi sâmbătă. Este cea de-a treia piesă pentru care scriitorul Edward Albee a primit Premiul Pulitzer în 1994 şi care, alături de piesele „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, „Capra sau „Cine e Sylvia?” a făcut ca dramaturgul american să fie unul dintre cei mai mari autori ai sfârşitului de secol XX.

[eadvert]

Edward Albee a folosit în acest text detalii din propria viaţă. Se regăsesc în piesă trei tipologii de personaje. Personajul A este femeia aflată în faţa pasului final, care-şi aminteşte în detaliu de cursele de cai, de bijuteriile din perle şi diamante – preferatele ei, dar nu mai ţine minte că i-a murit avocatul în urmă cu 30 de ani. Nu-şi mai aminteşte nici dacă şi-a iubit soţul, un bărbat scund cu un singur ochi, care o făcea să râdă, un tenor căruia îi plăceau femeile înalte. Până la urmă, „afacerea cu «pinguinul» a fost o afacere bună, în ciuda femeilor din viaţa lui”.

Personajul B este menajera sa, o femeie aflată la jumătatea vieţii, care îi ştie pe de rost toate poveştile de viaţă. Cele două se tachinează reciproc dar se amuză împreună atunci când se lovesc de naivitatea tinerească a personajului C, tânăra avocată care vine în vizită pentru a rezolva unele probleme financiare.

Cele trei personaje se unesc apoi, înfăţişând aceeaşi femeie în trei etape ale vieţii, subtil ilustrate prin rochiile negre purtate la diferite lungimi. Privim povestea unei vieţi din persective diferite. La 26 de ani, la primul fior al dragostei, la vârsta la care spera că o aşteaptă multe momente de fericire. Apoi la 52, când suportă consecinţele alegerilor făcute, cu un soţ care o înşală, o mamă soacră care nu o suportă şi un băiat rebel pe care l-a alungat din casă. În final, la 92 de ani, când este singură, nu mai are prieteni, iar cei care trăiesc sunt deja pe moarte.

Este o piesă care, în ultimă instanţă, te provoacă pe tine, spectator, să priveşti în urmă şi să îţi evaluezi deciziile. „Poţi decide pentru toate, dar nu poţi să decizi la final”, spune textul. Au fost decizii corecte? Eşti împăcat cu drumul pe care ţi l-ai ales? Puteai să faci altfel? Dacă ar fi să te întorci în timp ai decide diferit? Sunt întrebări la care eşti provocat să răspunzi în linişte. „Vreau să ştiu cum m-am schimbat”, spune tânăra de 26 de ani, ca la 92 de ani să concluzioneze: „e o diferenţă în a şti că vei muri, şi a şti că vei muri curând…”. Care e cea mai fericită clipă? Poate cea de la final, când totul se termină…

Pentru regizoarea Diana Păcurar, proiectul „Trei femei înalte” reprezintă prima colaborare cu Teatrul Regina Maria. Construieşte povestea celor trei femei mizând pe forţa celor trei actriţe, Corina Cernea, Mihaela Gherdan şi Alina Leonte, care dau viaţă celor trei portrete cu profunzime şi farmec, cu senzualitate. Eugen Neag apare în rolul băiatului, fiul înstrăinat, fiind, se presupune, chiar reprezentarea autorului în text. Selina Colceru a realizat coregrafia spectacolului, scenografia este creată de Oana Cernea, asistent scenografie – Ilinca Ghimbășan. Dacă nu aţi văzut până acum spectacolul, în această lună se va mai juca în 21, 22 și 23 ianuarie, de la ora 19:00.

„Trei femei înalte” înseamnă o oră şi jumătate de împliniri şi renunţări, de amintiri şi regrete, de conflicte şi împăcări, o radiografie a unei vieţi în care trebuie să îţi asumi fiecare decizie, fiecare greşeală. EA pe scenă, TU în sală… That’s life!