De ce alege o adolescentă din Arieșeni să studieze la Beiuș?

[eadvert]

„Mi-am dorit o schimbare și un prilej pentru a mă maturiza. Plecarea mea de acasă mi-a oferit noi responsabilități și noi oportunități de a-mi dezvolta personalitatea. După absolvirea liceului îmi doresc să urmez studiile din cadrul Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi «Grigore Alexandru Ghica»”, spune Denisa.

Tânăra a învățat această artă din ce în ce mai rară, cântatul la tulnic, de la bunica ei, Sofea. „Bunica este și va rămâne mereu oglinda copilăriei mele. Nu-mi amintesc exact vârsta pe care o aveam, 8-9 ani, în momentul în care aceasta mi-a dat primul meu tulnic. Copil fiind, curiozitatea m-a făcut să-i descopăr tainele și secretele. Îmi aduc cu drag aminte de poveștile pe care mi le spunea despre ceea ce înseamnă cu adevărat tulnicul. În funcție de evenimentul pe care-l prevesteau: nuntă, război, moarte sau furtună, tulnicăresele cântau un cântec specific și astfel dădeau de știre sătenilor. În zilele noastre, acesta a rămas un simbol al moților și amintirea strămoșilor noștri.

Deși aparent pare ușor, cântatul în tulnic necesită exercițiu și consecvență. Calitatea lemnului și modul în care a fost creat sunt de asemenea foarte importante pentru sunetul cât mai amplu al acestuia.

Prin această tradiție, simt că nu mi-am uitat originile, simt că indiferent de locul în care mă aflu, port cu mine un lucru care mă leagă de casă. Prin mine și prin mulți alți copii care încă susțin portul popular și obiceiurile tradiționale, esența poporului român rămâne vie”, spune Denisa Mateiu. Vulcanista va duce tulnicul cu ea oriunde o va purta viața.

“Îmi doresc ca de fiecare dată când am ocazia, indiferent de locul în care mă aflu, să prezint oamenilor o parte din ceea ce înseamnă moț, o parte din inima Munților Apuseni”, spune tânăra. Iar în minte va purta ca un testament vorba bunicii sale: „Nu ești moață dacă nu știi cânta în tulnic”.