La eveniment au  luat cuvântul domnul Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, Lucian Silaghi, preşedintele Filialei Bihor a AFDPR, Petru Mirciov, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan, Radu Preda, preşedintele IICCMER, consilierul de stat Constantin Dudu Ionescu, Silviu B. Moldovan, reprezentantul CNSAS, respectiv Lavinia Mihuţ, reprezentanta Instituţiei Prefectului Judeţului Bihor. Asociația Foștilor Deținuți Politic din România – Filiala Bihor și Asociația „Cei 40 de Mucenici” au organizat lansarea broșurii „Rezistență și represiune în Bihor”. Lucrarea muzeografului Cristina Puşcaş este parte a unui proiect în valoare de 8.159 lei, din care contribuția Direcției de Dezvoltare și Implementare Proiecte din cadrul Consiliului Județean Bihor este de 7.149 lei. Proiectul are ca obiectiv să promoveze Memorialul „Rezistență și represiune în Bihor”, un spaţiu expoziţional din cadrul Muzeului Cetăţii şi Oraşului Oradea, un loc al memoriei dedicat martiriului foştilor deţinuţi politic din Bihor și celor care au fost încarceraţi în cele trei centre de represiune din Oradea: Lagărul de internați nr. 1 din Cetatea Oradea, Securitatea și Penitenciarul. Cristina Puşcaş şi-a propus ca prin elaborarea acestei broşuri să contribuie la o mai largă informare a turiștilor, în special străini, cu privire la ororile regimului comunist din România.

Lansarea a avut loc în cadrul congresului AFDPR de la Băile Felix, acolo unde delegații au propus modificarea Decretului-lege nr. 118/1990, privind includerea printre beneficiarii acestei legi și a copiilor foștilor deținuți politic. Broşura informativă a apărut într-un tiraj de 500 de exemplare și a fost tipărită în limbile română, maghiară și engleză. Autoarea a ţinut să mulţumească Consiliului Județean, „care ne-a sprijinit toate proiectele prin promovarea memoriei deținuților politic bihoreni sau care au trecut prin centrele de represiune din Oradea”. Cristina Puşcaş a profitat de ocazie pentru a anunţa că peste o lună va lansa o carte care cuprinde 25 de interviuri-chestionar realizate cu foști deținuți politic.

 

Preotul care a contribuit la prepararea gamaglobulinei

Evenimentul lansării a fost integrat în cadrul celui de-al XXIV-lea Congres Național al Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, la care au participat 200 de delegați, foști deținuți politic din 34 de filiale județene. O prezenţă cu totul remarcabilă a fost cea a preotului Nicolae Bordașiu, care între anii 1948-1955 a stat ascuns prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani de închisoare. Nicolae Bordașiu s-a născut în 1924 în Săbolciu, pentru ca apoi să se refugieze în Poiana Moţilor. A terminat liceul în oraşul Beiuş, un oraş mic, dar cu un bogat trecut istoric. După cedarea Ardealului, aici erau două Episcopii, Prefectură de Judeţ și apăreau trei ziare. În timpul liceului a fost pedagog la internatul ortodox de baieţi. Atât prin trecutul său, cât şi datorită personalităţilor cu care a interferat de-a lungul timpului, preotul Nicolae Bordaşiu este o adevărată carte de istorie. Nicolae Bordaşiu a urmat cursurile Facultăţilor de Teologie şi Farmacie din Bucureşti. I-a avut ca profesori la Teologie pe marii dascăli şi preoţi Ioan G. Coman, Petre Vintilescu, Nae Popescu, Rovenţa, Gala Galaction, precum şi pe Tudor Popescu şi Ioan G. Savin.

Pentru a contracara activitatea utecistă în rândul studenţilor, cu binecuvântarea părintelui Benedict Ghiuş, împreună cu Roman Braga şi Gh. Domăşneanu, Nicolae Bordaşiu a înfiinţat Asociaţia Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS), fapt care a făcut să fie arestaţi mulţi dintre ei în 1948. Nicolae Bordaşiu se ascunde timp de şapte ani şi primeşte o condamnare în lipsă la 20 de ani de închisoare. Descoperit şi arestat în 1955, au urmat ani grei de temniță prin Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic între 1955-1964. După ce a fost eliberat, a făcut parte la Institutul Cantacuzino dintr-un colectiv care a preparat pentru întâia oară în România gamaglobulina din sânge retro-placentar. Întâlnirea cu Patriarhul Justinian în 1968 i-a schimbat traiectoria profesională şi viaţa: a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, avându-l ca îndrumător pe părintele Stăniloae. În 1973 a plecat la studii la Paris, unde îi cunoaşte pe Eugen Ionescu – căruia i-a procurat Filocalia – şi pe Emil Cioran.