În calitate de reprezentant al copilei, avocatul a demonstrat în fața CEDO că statul român nu a luat măsuri adecvate pentru a proteja copila și nici nu a efectuat o anchetă penală eficientă în ceea ce privește suspiciunile de abuz.

[eadvert]

Drept urmare, România a fost obligată să achite fetiței daune morale de 12.500 de euro și despăgubiri materiale de 2.900 de euro.

Tată acuzat de abuz sexual

Totul a început în februarie 2017, la puțin timp după ce mama fetiței divorțase de soțul său. Într-una din zile, când bărbatul o luase de la grădiniță pe copila ce avea atunci trei ani și a adus-o seara la fosta sa soție, femeia a observat o schimbare în comportamentul micuței – care ”a devenit mai sexualizat” – și că era iritată în zona intimă.

Fetița i-a explicat că tatăl i-ar fi spus că organele genitale ei sunt murdare și că trebuie curățată. Îngrijorată, femeia a discutat cu fostul soț, care a negat orice abuz. Doi psihologi consultați de mamă i-au recomandat să contacteze autoritatea de protecție a copilului din Baia Mare, pentru suspiciunea de abuz sexual. La rândul lor, specialiștii instituției au informat Poliția, iar femeia a depus plângere a Parchet împotriva tatălui, acuzându-l de agresiune și abuz sexual.

Un raport psihologic întocmit în iunie 2017 la cererea anchetatorilor a concluzionat că fetița prezenta ”markeri traumatici specifici abuzului sexual”, care ar fi fost declanșați de tată.

Bărbatul acuzat a fost audiat abia la începutul anului următor, după ce s-a întors din străinătate. El a explicat că fetița s-a murdărit în acea zi la grădiniță și a curățat-o la duș. A și prezentat fotografii și imagini video din ziua cu pricina, din care se observa că micuța dansa și cânta alături de el.

Magistrații: nu există probe ale unui abuz sexual comis de tată

La aproape doi ani de la depunerea reclamației, timp în care mama fetiței a cerut urgentarea cercetărilor, procurorul a decis clasarea, pe motiv că nu există probe împotriva tatălui și că gesturile acestuia au fost normale pentru a o curăța pe fetiță. La fel a stabilit și Judecătoria din Baia Mare, care a observat că evaluările psihologice nu au legat fără echivoc comportamentul micuței de un abuz sexual și că aceasta „trecea printr-o perioadă dificilă din punct de vedere emoțional în urma despărțirii părinților, ceea ce ar putea explica comportamentul ei”.

În timpul anchetei, mama a cerut instanțelor trei ordine de protecție a fetiței față de tată, din care două au fost admise pe motiv că „atât timp cât au existat suspiciuni (că tatăl ar fi abuzat-o sexual pe fetiță – n.red), era în interesul acesteia din urmă să evite contactul, pentru a preveni traumatismele psihice iremediabile”. Judecătorii au considerat că limitarea contactului ar ajuta la identificarea sursei comportamentului minorei, ceea ce ar aduce beneficii cercetării penale în curs.

La cererea instanței, tatăl a fost supus unei evaluări psihologice care a catalogat drept ”nefondată și nerealistă” posibilitatea de a-și fi abuzat sexual fiica sau a fi predispus la un astfel de comportament.

A treia cerere de emitere a unui ordin de protecție a fost respinsă, în aprilie 2018, de judecătorii care au arătat că precedentele restricții au fost impuse „mai degrabă pentru a proteja sănătatea psihică” a fetiței, „deoarece la acel moment ea prezentase reacții traumatizante în legătură cu tatăl ei”. Instanța susținea că mama nu i-a oferit consiliere psihologică fiicei sale ca să verifice dacă tatăl a declanșat comportamentului sexual al acesteia și nici nu a solicitat modificarea programului de vizite ori întâlniri supravegheate.

CEDO a aflat că, de fapt, femeia solicitase în două rânduri schimbarea programului de vizite, dar judecătorii băimăreni i-au respins cererile pe motiv că probele nu îl incriminează pe tată.

CEDO: anchetă greoaie, fetiță lăsată fără protecție

Prin intermediul avocatului orădean Darius Marcu, cazul a ajuns la CEDO, care a verificat modul în care autoritățile naționale au tratat și au investigat acuzațiile de abuz sexual.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că, în loc să-i reproșeze mamei că nu i-a oferit consiliere psihologică fiicei sale, instanțele naționale ar fi trebuit să investigheze motivele „reacțiilor traumatice în legătură cu tatăl ei”, invocate pentru aprobarea primelor două ordine de protecție.

„Curtea observă în acest sens că nici autoritățile responsabile de caz (autoritățile de anchetă și de protecție a copilului) și nici psihologii deja implicați nu au ordonat sau sugerat o astfel de consiliere”, au remarcat judecătorii CEDO.

Aceștia au considerat că, prin respingerea celei de-a treia cereri a mamei, fetița a rămas fără protecție timp de un an și jumătate în cursul procesului penal: „această întârziere este excesivă, având în vedere miza pentru reclamantă și vârsta ei fragedă”.

CEDO a mai observat lentoarea cu care s-a derulat ancheta penală în acest caz, chiar dacă mama a cerut în mod repetat urgentarea investigațiilor. Mai precis, polițiștii au început cercetările la două luni de la sesizare, iar procurorul de caz a clasat dosarul la mai bine de un an de la audierea tatălui.

Judecătorii europeni au arătat că autoritățile nu au luat nicio măsură pentru a o ajuta pe copilă să treacă peste acest episod:

„Curtea nu este convinsă că, în fața unor acuzații (…) de abuz sexual asupra unui copil foarte mic, autoritățile naționale au evaluat în mod adecvat și eficient interesul superior al copilului.”

Drept urmare, CEDO a stabilit că autoritățile române au încălcat articolul 3 din Convenția Drepturilor Omului – „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante” și articolul 8 – dreptul la respectarea vieții personale și de familie.