Dezamăgit de faptul că a văzut în această perioadă prin oraş „colindători ciudaţi îmbrăcaţi în Moş Crăciun”, care în loc să bată în tobă şi să tragă de buhai, băteau la găleţi goale de vopsea acoperite cu folie, şi nici colindele nu sunau prea bine, s-a gândit să pună la bătaie un buhai pentru „colinda cea mai faină”. Ca tradiţia să nu piară, spune el, vrea să ofere gratuit un buhai celui care va posta pe pagina lui de Facebook cea mai frumoasă colindă.

Simbol al fertilității, buhaiul era cândva răspândit în întreaga Europă. La cehi este cunoscut sub numele de bukal sau bukaci, la maghiari se numește burgato, la germani se numește Rummeltop sau Brummtorf, de la zgomotul pe care îl face. Obiceiul a dispărut în Europa Apuseanănă, nu și în spațiul românesc. Buhaiul, instrument muzical tradiţional, este format dintr-o putinică cu fundul din piele de capră, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. Buhaiul este un accesoriu nelipsit din recuzita colindătorilor și urătorilor. Aceștia merg din casă în casă la urat, susținând un spectacol – ritual menit să aducă prosperitate în noul an.

Buhaiurile lui Fero, create în atelierul lui de la Parhida, sunt din lemn scobit manual, piele de capră tratată de el, şi coadă de cal.

[eadvert]