Orașul de pe Crișul Repede a fost invidiat de melomanii din toată țara. A fost un privilegiu ca tocmai aici să revină pe scenă, după 33 de ani, Dan Andrei Aldea. Acum în vârstă de 65 de ani, liderul trupei Sfinx este omul bun considerat unul din cei mai mari muzicieni români.
Cei care au fost miercuri seara în sala Filarmonicii Oradea au fost martorii unui moment irepetabil. Că au crescut sub un cer violet sau abia acum descoperă povestea lui Zalmoxe, au aplaudat în picioare prestaţia marelui maestru. În dreapta scenei au ascultat concertul cu consideraţie membrii trupei Pasărea Colibri, ce i-au urmat pe scenă ceva mai târziu. Un cablu de chitară căzut, o intrare grăbită pe strofă au trecut neobservate. Dan Andrei Aldea cânta la Oradea, spre „ciuda” nostaligică a celor de pretutindeni care nu au reuşit să ajungă sau să îşi cumpere bilet la evenimentului anului.
Muzicianul a început – nu se putea altfel – cu „Om bun”. Dintre piesele proprii s-au mai ascultat „Brad bătrân” şi, la final, „Din nou acasă”. Iar printre acestea a interpretat creaţii ale altor „grei”: Jimi Hendrix (Hey Joe, Red House), Santana (Black Magic Women), Eagles (Hotel California), Lynyrd Skynyrd (Sweet home Alabama), Creedence Clearwater Revival ( Bad moon rising). Din când în când, Teo Boar, chitaristul Pasărei Colibri, fan de mic al trupei Sfinx, urca protector pe scenă să îi aducă maestrului o sticlă cu apă sau o batistă de hârtie, reluându-şi apoi locul în dreapta scenei pentru a-l asculta în continuare cu admiraţie.
„Piesa-i gata, trag oblonul”
Trecerea spre concertul următorilor patru muzicieni s-a făcut tot pe note muzicale, prin celebra piesă „Cântecul bufonului”, pe versurile aceluiaşi Dan Andrei Aldea. A ieşit triumfal cedându-le scena, nu înainte de a mai cânta împreună „Smoke on the water” de la Deep Purple. Prestaţia trupei Pasărea Colibri a fost prilej de dans, cântat şi nostalgie. Fie că erau piesele lui Mircea Vintilă ori cele ale lui Mircea Baniciu, cel puţin două generaţii din sală au demonstrat că ştiu versurile fiecăreia. Au început cu „Tristeţi provinciale”. „Un om pe nişte scări”, „Cântecul ceasornicarului”, „Dintr-o cafea”, „Miruna”, „Dragostea e o salată”, „Eşarfă în dar” sau „Întoarcerea la Orient” au fost câteva dintre celebrele piese din repertoriu. Un concert la care e greu să rezişti stând pe scaun fără să baţi ritmul din palme şi din picioare.
Finalul unei seri de excepţie l-a adus din nou pe scenă pe Dan Andrei Aldea, cei cinci încheind alături de public cu „Andrii Popa”. Se va mai vorbi mult despre acest eveniment. Orădenii au fost privilegiaţi şi cu siguranţă mulţi au primit de la prieteni mesaje de genul „vă invidiez”, „sunteţi norocoşi”. Iar căldura, admiraţia şi bucuria manifestată de spectatori a răsplătit cât pentru toată ţara un concert unic care a durat aproape trei ore. „Piesa-i gata, trag oblonul/ Hei, ce ploaie e afara!/ Dacă v-au placut bufonii,/ Mai poftiti şï-n altă seară…”. Vom mai avea ocazia? Cine ştie…
Citiți principiile noastre de moderare aici!