Nici nu se putea ca cel mai aşteptat eveniment cultural al stagiunii teatrale, Festivalul Internaţional de Teatru Oradea, să aibă un debut mai reuşit. Spectacolul „Producătorii” de Mel Brooks, musicalul care a făcut istorie pe Broadway, a adus Teatrului Regina Maria o sală plină, cu un public care a vibrat la unison mai bine de trei ore. Vineri seara, premieră în festival, comedia spumoasă realizată după filmul cu acelaşi nume din 1968, a reuşit în viziunea regizorală a lui Halasi Imre să rupă de realitatea cotidiană privitorii şi să-i transpună în lumea show-urilor strălucitoare.
Eşecul spectacolului „Funny boy” îl lasă falit pe unul dintre producătorii de succes de pe Broadway, Max Bialystock. Contabilul Leo Bloom, care vine să facă auditul, descoperă însă că dacă ar strânge bani pentru un eșec garantat, nu ar mai trebui să returneze banii investitorilor. Aşa se naşte ideea ca cei doi să facă echipă pentru a pune în aplicare planul ce le-ar putea aduce două milioane de dolari. Trebuie doar să găsească cea mai proastă piesă şi să angajeze un regizor, actori şi dansatori rataţi pentru ca show-ul să fie un adevărat fiasco. Alexandru Rusu joacă excepţional rolul producătorului care supravieţuieşte obţinând cecuri grase de la bătrânele frustrate, un producător versat, care apelează la trucuri pentru a-şi pune în practică reprezentaţiile şi care e gata să facă orice, chiar să depună jurământului lui Siegfried pentru a obţine drepturile de autor pentru cea mai proastă piesă, „Primăvara lui Hitler”. Piesa este scrisă de Franz Liebkind, un neonazist înfocat care speră la reabilitatea numelui führerului. Actorul Daniel Vulcu îl întruchipează savuros pe nostalgicul hitlerist care îşi împarte secretele cu „păsările” din coliviile de pe terasa sa, păsări care şi ele au pe aripi zvastica mult iubită de Liebkind.
Pentru a-şi îndeplini visul de a fi producător, este alături de Bialystock pas cu pas contabilul, interpretat de Pavel Sîrghi, care înfăţişează admirabil un conţopist măcinat de rutina cifrelor, un isteric pe care doar păturica albastră din buzunar îl poate calma. La îndeplinirea planului cei doi sunt stimulaţi de farmecele frumuseţii blonde suedeze, asistenta Ulla, jucată seducător de Dania Ţinca.
Odată obţinute drepturile de autor, producătorii se îndeaptă spre un regizor foarte… gay, Roger DeBris, secondat de asistentul său, la fel de gay, interpretat adorabil de Petre Ghimbăşan. Aplaudat la scenă deschisă, Richard Balint joacă spumos un director de scenă care acceptă cu greu să realizeze piesa nazistă, şi asta numai pentru că Bialystock îi dă mână liberă să o materializeze cât de … gay doreşte, secondat de echipa sa „colorată”.
Banii se strâng, cec după cec, după ce Max joacă jocurile perverse satisfăcând toate bătrânelele agitate. Totul pare că merge perfect. Doar că în loc să fie un fiasco, spectacolul are succes şi cronici înălţătoare. Max ajunge la închisoare iar Leo fuge cu Ulla şi cu banii la Rio. Însă Leo se întoarce aflând că prietenul său e închis, chiar dacă asta îl va costa condamnarea la cinci ani de închisoare alături de Max în penitenciarul Sing Sing. Dar şi acolo, cei doi „pun în scenă” un spectacol cu puşcăriaşi, „Prinşi în amor”, care după graţierea lor, va însemna revenirea lor pe Broadway.
Spectacolul care a ridicat sala în picioare vineri seara a fost întregit de scenografia Vioarei Bara, un tur de forţă pentru nenumărate cadre de desfăşurare, de la casa lui Bialystock, a cărui canapea nu a văzut femei mai tinere de 80, la biroul plin de sertare al contabililor sau la sala de spectacol de pe Broadway, flancată de acvile naziste satirizate, având central „pomul cunoașterii binelui și răului”.
Au strălucit pe scenă costumele create de Amalia Judea, zeci de rochii, uniforme, începând cu costumele negre, şic, de producători şi terminând cu rochia strălucitoare şi impunătoare ca turnul Crysler a lui Roger DeBris. Truda coregrafilor Andras Lorant și Noemi Bezsan a fost răsplătită cu numere de dans executate cu străduinţă şi talent. Iar orchestra condusă de Ovidiu Iloc a transpus publicul în atmosfera unui show live care a stârnit ropote de aplauze. Un spectacol complet, muncit, solicitant pentru cei de pe scenă, prea mulţi pentru a-i putea nominaliza pe toţi, dar care se va juca pe mai departe, cu siguranţă, cu casa închisă. Dacă l-aţi ratat, îl puteţi vedea la premiera din stagiune, în 1 octombrie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!