Avocatul orădean Ionel Manole a obținut o hotărâre prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus excluderea juridică și materială a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, într-un dosar vizând o presupusă infracțiune de refuz de recoltare a probelor biologice, săvârșită în anul 2018. Dosarul a fost restituit Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, cu mențiunea că singurul act valabil întocmit este procesul-verbal de constatare.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a observat că procesul-verbal întocmit de către agenții constatatori a fost calificat ca fiind act de sesizare a organelor de cercetare penală. În consecință, a devenit evident că organul de cercetare penală nu s-a sesizat din oficiu, temeiul începerii urmăririi penale fiind determinat de actul de constatare a organelor de poliție.

În continuare, începerea urmăririi penale s-a realizat de către aceeași persoană care a avut și calitatea de organ de constatare. Judecătorul de cameră preliminară a realizat că cei doi agenți au și calitatea dublă de organ de cercetare penală.

Dublă calitate

„Nu prezintă nicio relevanță că cei doi politiști pot fi în același timp și agenți constatatori și politiști calificați ca organe de cercetare penală, însă problema de competență partajată capătă relevanță dacă această suprapunere are loc în aceeași cauză, astfel cum a fost retinut anterior. În atare situație, instanța de control apreciază că organele de constatare dobândesc, prin efectul legii, calitatea de martor conform art.114 alin. 4 Cod procedură penală, indiferent dacă vor fi sau nu audiați în cauză. În același timp, calitatea de subiect procesual, astfel cum a fost definită prin dispozițiile art.34 Cod procedură penală, devine incompatibilă cu calitatea de organ judiciar, reglementată de art. 30 din același cod. Se observă că Titlul III, cu denumirea marginală «Participanții în procesul penal. Dispoziții generale» din Codul de procedură penală, partajează participanții la procesul penal potrivit competențelor și calităților lor, în organe judiciare, avocat, părți, subiecți procesuali principali și alți subiecți procesuali. În acest context legal, posibilitatea ca unul din participanți să aibă dubla calitate, în procesul penal, apare ca fiind cu titlu de excepție și numai în condițiile derogatorii prevăzute expres de lege, reglementarea neputând fi extinsă și la alte situații, cu atât mai mult la posibilitatea ca un organ judiciar să participe în procesul penal și în calitate de subiect procesual”, a explicat avocatul Ionel Manole.

Declarații excluse

În cauză, judecătorii au constat că prin actul de voință al persoanelor implicate în constatarea săvârșirii prezumtivei infracțiuni, aceștia s-au exclus din sfera calității de subiect procesual, de martor.

„Rațiunea legiuitorului de a da prioritate calității de martor, în situațiile în care se constată o dublă calitate, este de la sine înțeleasă și decurge din principiul aflării adevărului. Calitatea de martor prevalează și față de calitatea de avocat, dar și față de calitatea de organ judiciar, acestea din urmă având posibilitatea teoretică de a fi exercitate și de către alte persoane, care nu au luat la cunoștință în mod direct și nemijlocit despre fapta cercetată, principiu găsit și în Codul de procedură penală, la art. 114 alin, 3. Chiar dacă situația incidentă în cauză nu se regăsește expres printre cauzele prevăzute de acest articol de lege, acest impediment nici nu prezintă relevanță, întrucât principiul este reglementat cu privire la întâietatea calității de martor, față de alți participanți, părți, subiecți procesuali principali sau alt subiect procesual, nu de competența organului judiciar”, a mai explicat Manole.

Concret, în cauza reprezentată de Manole, în cursul urmăririi penale, organele de constatare au fost audiate ca martori, iar judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Oradea a apreciat că este necesară excluderea declarațiilor acestora. În realitate, judecătorul din cadrul Tribunalului Bihor consideră că trebuia analizată compatibilitatea calității de organ de constatare cu cea de martor și de organ judiciar, potrivit competențelor stabilite de Codul de procedură penală în articolele 55-63.

Însă, în cauză, instanța de control a observant că organul de constatare a efectuat și acte de urmărire penală, cel puțin cele referitoare la începerea urmăririi penale, cu încălcarea normelor de competență funcțională și partajată. Consecința acestei încălcări a fost sancționată prin nulitate absolută. Concret, procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea i s-a anulat dosarul, toată munca de un an și jumătate, a lui, dar și a polițiștilor.

În opinia avocatului Ionel Manole, toți avocații care reprezintă inculpați în dosare privind infracțiuni rutiere aflate pe rolul instanțelor, în acest moment, pot invoca în orice stadiu procesual această nulitate absolută (decizia Curții Constituționale a României nr. 802 din 5 decembrie 2017), deoarece în majoritatea dosarelor rutiere, agenții constatatori s-au exclus nelegal din sfera calității de subiect procesual, de martor (uzual, cel puțin unul dintre cei doi componeți ai echipajului rutier).

Concret, hotărârea prezintă interes deosebit în condițiile în care la unele posturi, secții de poliție, există personal insuficient, impunându-se imediat după constatare preluarea cauzei de către un echipaj rutier diferit de cel care a efectuat constatarea, pentru a dispune începerea urmăririi penale in rem, recoltarea probelor biologice, primele audieri de martor etc.

„Acest aspect este apanajul conducerii IGPR, nu se poate admite încălcarea actelor nornative organice (Codul de Procedură Penală) pentru motive puerile, ca organizarea internă a unităților de poliție.

Se pune întrebarea dacă, după restituirea dosarului de acest tip, cu excluderea tuturor mijloacelor de probă administrate, se mai poate relua practic urmărirea penală, sau este imperativă dispunerea imediată a soluției de clasare? Probabil, printr-o buclă temporală, agenții vor constata retroactiv un refuz de recoltare…”, se întreabă Manole.

Abuz

Potrivit avocatului Manole, clientul său a fost acuzat că ar fi condus un autoturism și nu s-ar fi supus recoltării probelor biologice de sânge. Dar acesta, susține avocatul, nu a fost surprins în trafic de polițiști. Agenții chemați la Sântandrei pentru o contravenție la liniștea publică – unul fiind în rudenie și dușmănie cu presupusul făptuitor – i-au reținut pe loc permisul de conducere, deși presupusa infracțiune au constatat-o abia în ziua următoare.

Pentru a justifica reținerea prematură a permisului, relatează avocatul, polițiștii au pretins că data comiterii faptei este cu o zi înainte de data reală a constatării, eroarea fiind preluată și de către procuror în rechizitoriu. Ambii polițiști ar fi fost audiați în calitate de martori, fiind obligați să se abțină a mai efectua acte de urmărire după încheierea procesului verbal de constatare a infracțiunii, a relatat avocatul. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a exclus toate actele de urmărire din dosar, efectuate ulterior procesului verbal de constatare.

După un an și jumătate în care unui om i s-a suspendat dreptul de a conduce, dosarul penal conține doar două pagini, exact câte avea la momentul inițial.