Privită dinspre sus, părea că spectatorii au transformat Sala Sporturilor Antonio Alexe într-un uriașă baie de abur. Orice hârtie avută la îndemână, îndeosebi de către doamne, a devenit un evantai improvizat, gestul reflex al publicului amintind de sincronicitatea bancurilor de pești. De altfel, umiditatea din aer nu era deloc departe de mediul în care viețuiesc peștii… Chit că, într-un final, după ce spectacolul deja începuse, administratorii sălii au deschis suprafața vitrată a sălii, câte trei ferestre pe fiecare latură a tribunelor. Total insuficient. Semn că în secolul XXI, climatizarea adecvată a unei arene polivalente reprezintă o necesitate, în niciun caz o fiță.

Scena a „înghițit” sala

Scena uriașă fusese transportată cu opt autocamioane. A ocupat o treime din spațiul de joc, iar înainte de spectacol a trebuit mutată, „mușcând” și mai mult din suprafața de joc, pentru a face loc artiștilor nevoiți să își schimbe mereu costumațiile, în spatele scenei. Consecința: câteva rânduri din fața scenei au trebuit eliminate, iar spectatorii vizați s-au trezit mutați în tribună.

De atfel, sala prea mică pentru un spectacol atât de mare a generat un alt paradox: au fost locuri mai scumpe, în tribună, de unde vizibilitatea efectelor speciale generate și cu ajutorul ecranelor video gigant a fost mai slabă decât din cea din locurile mai îndepărtate de scenă, așadar mai ieftine. Mult spus îndepărtate de scenă, deoarece, raportate la mărimea sălii, dimensiunile scenei și grandoarea spectacolului au dat spectacolului de la Oradea o atmosferă oarecum intimă. Condițiile atmosferice nu au ușurat sarcina artiștilor. Însă nu s-a simțit.

Momentul Flatley

Dansatorii „LORD OF THE DANCE” și-au demonstrat nu doar virtuozitatea, ci și profesionismul desăvârșit, într-un spectacol al jocurilor periculoase – „Dangerous Games” – ce au subliniat eterna luptă între Bine și Rău, transpusă în ritmul când îndrăcit, când sublim, al pașilor de dans celtic. Finalul a fost exaltant. Publicul și-a cerut bis-ul cu insistență. În minutele care s-au scurs până ce dansatorii s-au pregătit pentru numărul de bis, de pe ecranul uriaș, de la distanță, Michael Flatley a „ajuns” și el la Oradea, ținând să își pună și astfel amprenta asupra spectacolului pe care îl patronează. Momentul „video-Flatley” cu efecte speciale a fost gustat din plin de publicul orădean, surprins de ce i se pregătise.

Așteptând noua sală

Bis-ul oferit de dansatorii celtici a meritat cu prisosință aplauzele ritmate care îl ceruseră fără să fie dispuse să accepte un refuz. În final, ritmul amețitor al pașilor de pe scenă, într-o coregrafie admirabilă, a fost însoțit de aplauzele unui public câștigat definitiv, care a plecat de la sală încredințat că au apucat să vadă la ei acasă un spectacol grandios. Unul, însă, pentru care infrastructura indoor din Oradea nu era încă pregătită să îl găzduiască. Să sperăm că o dată cu finalizarea noii săli multifuncționale, aflată în șantier, Oradea va atrage și alte spectacole de înaltă ținută, care să pună definitiv frumoasa urbe de pe malul Crișului pe harta mondială a show-urilor de top.