O clădire unde crăpătura este regula şi unde abia găseşti un perete curat. Parcă uitată de timp şi semeni lângă lacul termal Ochiul mare din Băile 1 Mai, Secţia de copii a Spitalului de Recuperare Băile Felix funcţionează într-o clădire de la mijlocul secolului XIX, ajunsă într-o stare puţin spus deplorabilă. Simpla vizită în această clădire destinată tratării copiilor de la 2 la 18 ani poate fi un motiv de depresie.

Construită în 1842, clădirea este plină de crăpături, adevărate falii ce devin tot mai adânci, de parcă zilnic ar fi zguduită de un cutremur. Apa geotermală ce dă sensul existenţei facilităţii spitaliceşti sapă tot mai uşor prin „arterele” clădirii, crăpând podele, pereţi şi tavane, atât în sălile de tratament, cât şi în saloane, fără să aleagă. Sub acţiunea corozivă a apei termale folosite în tehnicile de hidromasaj, pereţii devin sfărâmicioşi precum nisipul.

Asistenta-şefă Viorica Ungur îmi arată cum reparaţiile cu tencuială de pe pereţii secţiei spitaliceşti rezistă doar câteva zile, până când apa tămăduitoare îşi face din nou cale spre suprafaţă. Efectul vizual îmi provoacă o grimasă. Ultima reabilitare mai de Doamne-ajută a fost acum 17 ani, prin anul 2000. De atunci, se fac doar reparaţii ce par azi doar o frecţie la un picior de lemn. Cu apă termală, desigur…

O numărătoare inversă

Pe măsură ce observi gravitatea situaţiei, începi să te gândeşti că funestul imobil stă să se prăbuşească pe copii şi pe cadrele medicale, dintr-un moment în altul. Rezistă doar datorită pereţilor foarte groşi. Dar o va şi face peste câţiva ani. Maximum zece, arată o expertiză preliminară. Aici funcţionează acum 110 paturi de copii, veniţi cu sau fără însoţitor. De asemenea, în unitate lucrează circa 50 de cadre medicale, ce-şi pun sănătatea în pericol muncind în jalnicul imobil.

Directoarea Spitalului de Recuperare din Băile Felix, dr. Nicoleta Ramona Suciu, se simte oarecum incomodată de subiect. Atitudinea se transformă în jenă. Ne spune că tocmai în această perioadă discută cu specialişti pentru a vedea ce e de făcut. Până acum a comandat o serie de expertize – tehnică, de umiditate şi un audit energetic. La cum arată clădirea, demult expirată fizic şi moral, este clar că Ministerul Sănătăţii va trebui să ridice o altă clădire pentru copiii cu afecţiuni fizice ce pot fi ameliorate sau chiar vindecate prin fizioterapie. Dr. Suciu e mai precaută:

„Suntem într-un moment în care vom decide exact dacă facem o clădire nouă sau dacă reabilităm clădirea. Discutăm cu specialiştii. Este primul pas. Avem prevăzuţi bănuţii pentru proiectare, să vedem exact în ce direcţie o luăm. Sigur că ideală ar fi o clădire nouă. Deoarece clădirea actuală este de 200 de ani. De abia de câteva zile avem listele pentru buget aprobate”, îmi spune directoarea, scuzându-se.

Ce zice ministrul?

Recuperare depinde financiar de Ministerul Sănătăţii, condus acum tocmai de bihoreanul Florian Bodog. Contactat telefonic, ministrul se arată la curent cu problema din Băile 1 Mai şi mă asigură că lucrurile nu vor rămâne aşa. Doar că, mi se subliniază, mai întâi Spitalul de Recuperare trebuie să îşi realizeze un studiu de fezabilitate (SF), în baza căruia să reiasă ce este de făcut.

Ulterior, este datoria Ministerului Sănătăţii să finanţeze proiectul ce reiese din SF. Ca principiu, ministrul Sănătăţii optează mai degrabă pentru o nouă clădire destinată fizioterapiei pentru copii, în condiţiile în care imobilul istoric de azi începe să semene tot mai mult cu un morbid castel de nisip…