Practic, publicul este parte importantă din spectacol. Scena şi sala sunt interconectate ombilical, un organism ce funcţionează pentru o oră-două perfect.
În acelaşi tipar s-a încadrat şi spectacolul de marţi seara, de la sala Arcadia, „Un stejar”, de Tim Crouch. Doar că acum, provocarea a fost aruncată şi actorului invitat, care la Oradea a fost Richard Balint.
Ghidat de actorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, Mircea Postelnicu, acesta a jucat fără să ştie dinainte replicile, doar cu indicaţii, foile în faţă şi căşti. Textul lui Tim Crouch a fost perfect pentru genul de piesă – provocare, deoarece Crouch, creator de teatru experimental, este cunoscut pentru modul în care implică publicul în spectacol. Iluzie sau realitate? Spectatorul testează trecerea hipnotică de la o stare la alta. Decorul este minimalist, deoarece povestea, imaginea este în mintea sa.
Richard Balint l-a jucat pe Andrew Smith, un tată a cărui fiică murise într-un accident de maşină. Acesta încearcă să găsească răspunsuri participând la un spectacol de hipnoză. Hipnotizatorul (Mircea Postelnicu) este chiar ucigaşul fiicei sale, Claire. Însă Andrew nu caută răzbunare, ci are nevoie de ajutor pentru că este convins că fiica sa a devenit un copac.
Tensiunea dintre cei doi creşte, într-o perpetuă trecere de la iluzie la realitate, de la o culoare la alta în funcţie de starea de spirit, schimbându-şi chiar rolurile: tatăl privind din perspectiva şoferului, iar ucigaşul din perspectiva victimei.
Un show de hipnoză terapeutic, pentru actori, dar şi pentru public. Şi un test pe care Richard Balint la trecut cu emoţie şi în acelaşi timp lejeritate, făcându-te să uiţi că s-a aflat de fapt pentru prima oară în faţa textului.
Citiți principiile noastre de moderare aici!