De mâine (n.n. 21 decembrie), la șirul venerabililor centenari orădeni se va adăuga și numele profesoarei Maria Cinca. Maria Dulca (Cinca după căsătorie) a venit pe lume în 21 decembrie 1919, la Vălenii de Munte (Prahova), într-unul din așezămintele aflate în proprietatea marelui istoric Nicolae Iorga. Avea să fie singura fată între șapte frați. Tatăl său, Gheorghe Dulca, lucra în tipografia „Datina românească”, al cărei patron era faimosul savant, tipografie de sub ale cărei teascuri ieșeau nu doar cărți, ci și publicația „Neamul românesc”. În orășelul de pe malul Teleajenului a copilărit până la vreo cinci ani, după care drumurile vieții au purtat-o, împreună cu familia, la București. Aici a urmat cursurile primare și cele ale Școlii financiare, iar ulterior Academia Comercială (unde i-a avut profesori, între alții, pe Nicolae Iorga și Virgil Madgearu), pe care a absolvit-o în 1942.

Pentru început a lucrat la Compania de Telefoane, răscumpărată de statul român în 1941 de la societatea americană care concesionase acest serviciu în 1930. O muncă de birou în care nu s-a regăsit, deși câștigul financiar nu era de neglijat.

Grozăvia bombardamentelor americane din 4 aprilie 1944 asupra Bucureștilor o tulbură și azi. Aproape 3.000 de morți și peste 2.000 de răniți, la care se adaugă însemnate pagube materiale. În 24 august 1944, un raid al escadrilelor germane a pus la pământ Teatrul Național din București, edificiu impunător aflat în vecinătatea locului său de muncă, Palatul Telefoanelor, care fusese adevărata țintă, ratată însă de puțin.
Privațiunile vieții din timpul războiului și din anii care i-au urmat (la 50 de ani avea să rămână văduvă, cu trei copii de crescut) au făcut-o să fie extrem de chibzuită.

Socotindu-se neîmplinită în activitatea pe care o desfășura, în 1944 a decis să urmeze cursurile unui seminar pedagogic, pentru a putea preda în învățământ. De altfel, încă de pe când era elevă a dovedit aptitudini didactice, explicându-le colegilor, în pauză, temele la matematică. La 1 noiembrie 1945, cobora din tren în Gara Oradea, oraș în care primise repartiție la Școala Medie Tehnică Financiară. Între Constanța, Sibiu și Oradea, tatăl său a îndemnat-o să aleagă orașul din vestul țării, apreciind că altul este gradul de civilizație aici.

„Ce-i cu tine aici, fetițo?”

„Directoarea Școlii Medii Tehnice Financiare din Oradea era pe-atunci doamna Moraru. M-am înfățișat la biroul său din școală. Figura mea, mai degrabă de adolescentă, a făcut-o să mi se adreseze astfel: «Ce-i cu tine aici, fetițo? Ai venit să te-nscrii în clasa a IX-a?». «Nu, am venit să predau. Am repartiție aici», i-am răspuns ferm. A făcut niște ochi mari, s-a uitat atentă la documentele de absolvire, la repartiție, apoi m-a măsurat din nou cu privirea, după care, cu o evidentă sobrietate, a adăugat: «Bine-ai venit! Sper să-ți placă la noi. Ai absolvit cu brio o școală de înaltă ținută. Ține minte, ne bizuim pe tine. Două lucruri îți cer: seriozitate și exigență!». Lucru ce m-a bucurat, pentru că era și-n felul meu de-a fi”, rememorează Maria Cinca.

După desființarea acestor școli în 1955, prof. Maria Cinca a predat un an la Liceul „Emanuil Gojdu”, iar din 1958 până la pensionare (1977) a fost profesor de matematică la Școala generală nr. 10 (azi, Liceul „Friedrich Schiller”, cu predare în limba germană).

În iunie 1949, Maria Dulca se căsătorește cu judecătorul Aurel Florian Cinca. Căminul lor avea să fie binecuvântat cu trei copii: Sabin (cercetător chimist, doctor în științe medicale, încadrat la Institutul Oncologic București), Dan (jurist o vreme la Prefectura Bihor și ulterior la Filarmonica de Stat din Oradea) și Marina (inginer constructor, care s-a dedicat sprijinirii și îngrijirii mamei).

Doamnei dirigintă, cu recunoștință

Bancherii Ioan Degău și Andrei Vonea, economiștii Gheorghe Iovan, Lucia Ghenici și Constantin Cadar îi poartă o vie recunoștință celei ce le-a fost dirigintă în Școala Medie Tehnico-Financiară Oradea. „A fost un om dăruit școlii, un om cu vocație de dascăl. Grija sa a fost mai presus de orice să ne învețe să gândim. Dincolo de cunoștințe, ne-a predat cu aceeași nestrămutată convingere «lecția» modestiei și simplității, a cinstei și corectitudinii. Să fii un om de caracter și bine pregătit era pentru distinsa noastră profesoară capătul lucrurilor”, ne spune Ioan Degău.

N-a fost întâlnire a absolvenților Școlii Medii Tehnice Financiare din Oradea, de care s-a simțit foarte atașată, la care profesoara Maria Cinca, un adevărat „argint viu”, să nu răspundă „prezent”, bucurându-se de respectul și admirația foștilor elevi. O lacrimă i se adună sub geană când vorbește de domnul Ioan Degău, care de mulți ani la fiecare aniversare a zilei de naștere, dar și de Crăciun și de Paști a sprijinit-o financiar, dăruindu-i peste 16.000 de lei, pentru a-i face bătrânețea mai ușoară. Și-n acest an, domnul Degău a mers la concurență cu premiul Primăriei Oradea pentru persoanele centenare, oferindu-i 1.000 de lei.

Un decalog de ținut minte

În fața unui om care-a bătut un veac pe muchie, instinctiv întrebi care este secretul unei atari longevități. Viața Mariei Cinca, deloc lipsită de griji, dar înnobilată de credință și dăruire, oferă un posibil decalog: 1. Mișcare, cât mai multă mișcare, pe cât posibil în natură; 2. Să fii activ intelectual, să nu-ți lenevească creierul. Tinerețea spiritului aici își află cheia; 3. Credința în Dumnezeu să-ți stăpânească inima; 4. Să fii cumpătat în ce mănânci; 5.

Să nu urăști, că-ți pierzi liniștea și seninătatea. Nu există un remediu mai bun decât iubirea și bunătatea; 6. Să-ți procuri bucuria și fericirea din gesturile și lucrurile mărunte, aflate la îndemână; 7. Să ai sufletul curat, mereu încărcat de speranță. Să vezi mereu partea bună a lucrurilor; 8. Familia să-ți fie cu adevărat oaza de liniște și bucurie; 9. Să-ți răsfeți sufletul citind, ascultând muzică, vizionând un film, un spectacol, călătorind, cultivându-ți prieteniile; 10. Să înțelegi că fiecare vârstă are farmecul ei. Numai așa izbutești să adaugi viață anilor și ani vieții.

La 100 de ani, suferințele trupești n-au ocolit-o nici pe profesoara Maria Cinca. Fire răzbătătoare, se simte împlinită nu doar prin copiii ei, ci și prin nepoți – Adrian (chirurg), Gabriela (medic), Isabela (fiziokinetoterapeut) și strănepoți – Nicholas și Celeste, elevi. La sorocul celor 100 de ani, mai găsește puterea să rostească vorba poetului: „Nu câte-au fost îmi trec prin minte, ci câte-ar fi putut să fie”. Gânduri la care, din partea noastră, adăugăm urări de sănătate, de liniște și bucurii.

IOAN LAZA