Solstițiul de iarnă este un fenomen astronomic care are loc în fiecare an, în jurul datei de 21 decembrie. Acesta este determinat de înclinarea axei Pământului și de poziția planetei în raport cu Soarele. În această perioadă, emisfera nordică primește cea mai puțină lumină solară din întregul an.
Spre deosebire de iarna meteorologică, ce începe la 1 decembrie, iarna astronomică este stabilită în funcție de poziția Soarelui pe cer. În ziua solstițiului, astrul ajunge în punctul cel mai sudic al traiectoriei sale aparente, deasupra Tropicului Capricornului, la aproximativ 23 de grade și 27 de minute sud față de Ecuator.
Cât durează cea mai lungă noapte din an
În București, ziua de 21 decembrie va avea aproximativ 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea va dura aproape 15 ore și 10 minute. La nivelul României, durata zilei diferă ușor în funcție de poziția geografică.
Un alt efect vizibil al acestui fenomen este poziția joasă a Soarelui pe cer. La latitudinea medie a României, acesta nu depășește aproximativ 21 de grade deasupra orizontului la amiază. Din acest motiv, umbrele sunt mult mai lungi decât în timpul verii, chiar și în jurul prânzului.
De când încep să crească zilele
După solstițiul din 21 decembrie, durata luminii naturale va crește treptat de la o zi la alta. Procesul continuă până la solstițiul de vară, care va avea loc pe 21 iunie 2027, când vom avea cea mai lungă zi din an.
Denumirea de „solstițiu” provine din limba latină, de la termenul „solstitium”, format din „sol” (Soare) și „sistere” (a sta pe loc sau a se opri). Expresia se traduce prin „Soare nemișcat” și descrie faptul că, în apropierea acestui moment, poziția aparentă a Soarelui pe cer pare să se schimbe foarte puțin de la o zi la alta.
În timp ce în emisfera nordică solstițiul din decembrie marchează începutul iernii astronomice, în emisfera sudică același fenomen anunță debutul verii.
Citiți principiile noastre de moderare aici!