De obicei, pentru marcarea acestei zile sunt organizate diverse manifestări naţionale şi internaţionale de teatru, iar publicul are ocazia să întâlnească artiştii preferaţi. În acest an, în contextul izolării provocate de pandemia de coronavirus, artiştii omagiază Teatrul online.

Sâmbătă, de la ora 19:00, va avea loc al treilea spectacol pe care Teatrul „Regina Maria” îl difuzează pe pagina de Facebook, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, în regia artistică şi ilustraţia muzicală a lui Marius Oltean.

De Ziua Mondială a Teatrului, criticul de teatru Elisabeta Pop a adunat câteva gânduri ale actorilor orădeni.

Ziua Mondială a Teatrului – 27 Martie

Îndemnul poetului Iancu Văcărescu să ne țină treji, să nu uităm niciodată cât de important a fost și va rămâne TEATRUL în viața noastră: ”V-am dat teatru, vi-l păziți,/ Ca un lăcaș de muze; /Cu el curând veți fi vestiți/ Prin vești departe duse;/ În el năravuri îndreptați,/ Dați ascuțiri la minte,/ Podoabe limbii voastre dați/ Cu românești cuvinte…”
Să nu uităm nici îndemnul lui Iosif Vulcan, rostit și scris acum un veac și jumătate, anume să ținem minte că teatrul a fost și va rămâne o școală a limbii, una din cele mai înțelepte, mai plăcute și mai folositoare din câte există.

Cu dragoste

S-au scris mii și mii de pagini despre binele, frumosul și bucuria pe care le aduce teatrul în viața oamenilor. Iată că azi, artiștii de pe întreaga planetă omagiază Teatrul în cel mai neașteptat, mai insolit mod cu putință, transmițând pe Facebook, pe tv., la radio, spectacole, recitaluri, concerte, așa cum nu s-a mai întâmplat decât poate în vremuri de război și o fac nu doar cu pricepere, folosind la maximum înlesnirile tehnicii moderne, ci și cu o dragoste care trece cu mult de orice truc… tehnic.

Și cum toate canalele și presa de la noi va fi cred plină de omagii aduse scenei și creatorilor ei, m-am gândit să aduc în fața cititorilor bihoreni câteva din gândurile așternute pe hârtie și publicate într-o carte, ale câtorva din cei mai îndrăgiți actori orădeni. Așa au vorbit ei despre teatru, acum mulți ani, când au fost tineri, unii chiar la început de drum…scenic (cartea semnată de mine, „Teatrul din interior, teatrul din culise” a apărut în 2005). Cer scuze celorlalți (ex)colegi ai mei care, cu toții au vorbit frumos și cu multă iubire despre teatru, despre ce înseamnă el pentru actori…

Și pentru ei va fi o surpriză, bănuiesc, dar hai să le dăm cuvântul… (în ordine alfabetică, fără supărare).

Richard Balint: „Unii visează la Hamlet toată viața … Eu nu. Nu cred că neapărat Hamlet e vârful care odată cucerit te maturizează artistic și-ți deschide noi orizonturi. Eu joc ce mi se dă să joc și pentru aceste roluri mă pregătesc.”

Șerban Borda: „Cred că nu există o rețetă pentru construirea unui personaj, dar sigur, în timpul repetițiilor încerci să faci un schelet al personajului, iar după, te gândești vrând nevrând la el și aceste gânduri spuse și nespuse întregesc personajul.”

Sebastian Lupu: „Eu simt când am în față un regizor mare, chiar dacă e tânăr. Vorbește puțin, comunică esențialul, știe ce să-ți ceară, cum să declanșeze în tine toate resorturile și în spectatori dorita, necesara emoție.”

Petre Ghimbășan: „Mi-am reconfirmat a nu știu câta oară credința că teatrul înseamnă o colectivitate, implicând toate personalitățile care participă direct la realizarea spectacolului. Meritul meu este doar acela de a fi trup și suflet lângă colegii mei.”

Elvira Râmbu: „Uneori, ca să descoperi un personaj pornești de la câteva replici. Mie intuiția îmi sare în ajutor. Analizez ce spune, cum spune, cui spune. Regizorul însă e acolo, cu mine.. .Pentru un actor e foarte important să joace (indiferent dacă e rol principal sau secundar) în spectacole importante.”

Emil Sauciuc: „Simt mereu nevoia să învăț…, mă simt un etern student. Lucrez cu oricine vrea să facă teatru. De la toți am de învățat câte ceva. De fapt în viață nu se știe cine dă și cine primește.”

Daniel Vulcu: „Dacă regizorul e serios, competent, exigent care știe ce vrea, și te îndrumă bine, atent, intri încet încet în biografia personajului. Dacă ești lăsat să faci cum vrei, poate ai tendința să-l aduci spre datele tale… dar nu e același lucru… Îmi place să lucrez cu regizori care văd în noi nu niște marionete, ci oameni vii, cu idei și imaginație.”
Închei cu aceste rânduri scrise de dramaturgul Friedrich Durrenmatt: „În râs se manifestă libertatea omului, în plâns necesitatea. Avem nevoie azi să demonstrăm LIBERTATEA.”

Elisabeta Pop