În sala de conferinţe a Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal a avut lor marţi seara un eveniment de excepţie. Interpreta de muzică populară Viorica Flintaşu şi-a lansat volumul autobiografic intitulat „Cântecul dorului nesfârşit”, înconjurată de peste o sută de prieteni şi colegi de scenă. În cele 371 de pagini publicate anul acesta la editura Muzeului Ţării Crişurilor Oradea sunt consemnate momente de viaţă, experienţe şi etape ale parcursului artistic, de la anii copilăriiei şi debutul pe scena din Ştei la numai 16 ani, până la desăvârşirea unei cariere de excepţie.

Moderatorul evenimentului a fost dr. Vasile Todinca, cercetător I la Muzeul Țării Crișurilor, iar despre carte au fost invitaţi să vorbească prof. univ. dr. Blaga Mihoc, Liviu Florin Buțiu, managerul Centrului de Cultură al Județului Bihor, și lector univ. dr. Ioan Laza, Universitatea din Oradea.

Dr. Vasile Todinca a punctat de-a lungul întâlnirii momente din copilăria artistei şi din etapele carierei sale.

Prof. univ. dr. Blaga Mihoc o cunoaşte pe Viorica Flintaşu din copilărie.

[eadvert]

„Am onoarea să prezint această frumoasă carte scrisă de doamna Viorica Flintaşu, o carte ilustrată, îngrijită, scrisă frumos, care arată ca o cruce. Această carte este de fapt o cronică amplă, o adevărată saga a unei familii reprezentată în viaţa culturală românească prin două personalităţi de excepţie: autoarea aici de faţă, o artistă de mare talent, maestră a muzicii populare româneşti, şi fratele acesteia, Gheorghe Pituţ, unul dintre cei mai mari poeţi români din a doua jumătate a secolului trecut. Opera aceasta frumoasă, intitulată «Cântecul dorului nesfârşit», este scrisă într-un limbaj ales, precis şi definitor. Criteriul de aşezare în cuprins a prodigiosului material al acesteia respectă cronologia evenimentelor la care se referă cele privind-o pe autoare în special, dar şi pe fratele ei, Gheorghe Pituţ”.

 

Cântecele culese

Liviu Florin Buțiu, managerul Centrului de Cultură al Județului Bihor, s-a ocupat de notaţia materialului muzical din carte.

„Vorbesc în primul rând ca şi muzician pentru că această carte eu o văd ca şi o incursiune în lumea satului, din punct de vedere muzical dar şi din punct de vedere al textului. Am avut această onoare de a scrie în această carte materialul muzical şi mă bucur pentru acest eveniment dedicat doamnei Viorica Flintaşu, un nume de referinţă al melosului popular din Bihor. Această seară este o sărbătoare, o sărbătoare a tuturor bihorenilor care am cunoscut-o de pe scenă, atât eu cât şi dumneavoastră – sunt convins, dar am cunoscut-o şi ca om. Cele 136 de piese muzicale le-am scris pe portativ şi se găsesc în această carte închinată vieţii şi experienţei pe care doamna Flintaşu o pune în faţa dumneavoastră”.

Vasile Todincă a amintit faptul că aceste cântece au fost culese de către Vorica Flintaşu „de acolo, din tinda casei părinteşti, şi de la cei care încă mai aveau în memorie versuri, cântece, doine”, după care le-a dus pe scenele lumii, în ţări din Europa şi nu numai, făcând cunoscut folclorul românesc, în speţă cel bihorean.

„Onoarea şi nobleţea profesiei”

Pe partea de structurare a cărţii s-a ocupat lector univ. dr. Ioan Laza. „A vorbi despre doamna Viorica Flintaşu, omul şi artistul, este un elogiu adus melosului bihorean, culturii populare tradiţionale. Cartea pe care o avem în faţă încununează cariera artistică de excepţie”.

Ioan Laza a mărturisit că este familiar de mai multă vreme cu preocupările artistei într-ale scrisului, pentru că ştie că a mai publicat cronici şi articole în presă, având un scris extrem de cursiv şi pătrunzător. Volumul a fost îngrijit de profesorul universitar în ceea ce priveşte structurarea textului acesta mărturisind că nu se lucrează uşor cu Viorica Flintaşu şi asta pentru că artista este de o exigenţă rară în creaţiile pe care le propune şi nu o dată a revenit asupra unor porţiuni din carte, volumul având la un moment dat mai multe variante până să ajungă la formula finală. A avut artista chiar ambiţia de a transcrie în grai toate cântecele care apar în acest volum, dar şi-a dat seama că ar fi fost mai puţin accesibile unor cititori ai săi, aşa că a renunţat la această variantă.

„Viorica Flintaşu are în gena ei onoarea şi nobleţea profesiei. Are nu doar un repertoriu de tezaur, ci şi o prezenţă scenică impecabilă, o semeţie viguroasă, chiar uşor aristocratică, purtând un respect deosebit costumului popular. Nu întâmplător regăsim vocea ei în prim-planul «mişcării de rezistenţă» împotriva poluării folclorului. Cântecul înseamnă pentru Viorica Flintaşu destin, dăruire şi bucurie a spiritului. Cartea pe care ne-o propune ne îndeamnă să o privim cu şi mai multă admiraţie şi nemăsurat respect. Este cartea unei conştiinţe artistice, o carte testament a unei vieţi întrupate în duhul cântecului din Ţara Beiuşului”, spune Ioan Laza.

Cu drag de cântec bihorean

Viorica Flintaşu a mărturisit în cuvântul său că este deosebit de emoţionată, deşi a învăţat de-a lungul anilor să îşi stăpânească emoţiile şi să apară pe scenă cu drag de cântecul pe care îl poartă „cei înzestraţi de Dumenzeu cu acest dar extraordinar al cântecului”.

„Am ţinut neapărat ca această carte să fie tipărită aici, la Oradea, pentru că eu de aici sunt. Părinţii mei sunt din Sălişte de Beiuş. Eu m-am născut doar întâmplător la Braşov, pentru că ei au plecat alături de mulţi oameni din satele Bihorului şi nu numai în momentul în care în 1940 a fost ocupată această parte de ţară. Ne-am reîntors în sat, eu fiind deja născută în 15 octombrie 1942”, a precizat artista.

Autoarea cărţii spune că relatările din volumul autobiografic nu sunt scrise pentru „măreţia sau pentru gloria personală”. „Eu nu sunt altceva decât un produs al unei zone de o bogăţie şi de o frumuseţe fără seamăn. Bihorul are o muzică, cum spunea Béla Bartók, pe care trebuiau s-o admire cei mai mari oameni de muzică ai Europei. Nimeni nu are asemenea trăgănate, nimeni nu are dansurile noastre, nimeni nu are colinzile noastre străvechi”.

Evenimentul a continuat cu cântec. Viorica Flintașu a interpretat câteva colinde alături de Florica Bradu, Florica Zaha, Maria Sidea, Irina Mihoc, Antonela Ferche Buțiu, Dana Ionela Jurjuț, Radu Potoran, Ciprian Mocan, Andrei Corb. Li s-au alăturat într-un glas cei prezenţi în sală.

Seara s-a încheiat cu multe fotografii şi autografe oferite de artistă pe cartea „Cântecul dorului nesfârşit”. Cei care nu au reuşit să ajungă la eveniment şi îşi doresc volumul autobiografic, îl pot achiziţiona de la recepţia Muzeului Ţării Crişurilor – Complex Muzeal.