Filmul „Visul”, în regia lui Cătălin Saizescu, a fost proiectat sâmbătă seara în parcul Muzeului Ţării Crişurilor în cadrul evenimentului MUZEfilm, ce face parte din proiectul cultural estival Tipografia de idei, aflat la ediția a II-a. Intrarea la proiecţie a fost gratuită.

Invitaţi la Oradea, actorii Magda Catone, Vlad Logigan şi regizorul Cătălin Saizescu au fost provocaţi înainte de proiecţie la o discuţie de către Gabriel Moisa, managerul Muzeului Ţării Crişurilor.

Filmul „Visul”, lansat anul trecut, este inspirat din fapte reale. Filmul regizat de Cătălin Saizescu, după un scenariu semnat de Gabriel Gheorghe, vorbeşte despre Alex, un artist ocolit de succes, înlănțuit într-o relație amoroasă căzută în ruină, care este trimis la un penitenciar de maximă siguranță pentru a regiza o piesă de teatru.

Este un film despre umilirea artistului cu bune intenţii, despre eliberarea prin artă, despre constrângeri şi oportunităţi, despre vise. Filmul „Visul” în regia lui Cătălin Saizescu a mai fost proiectat la Oradea anul trecut, în 30 septembrie, în cadrul TIFF, în Piaţa Unirii.

„Oradea este un fenomen pentru mine pentru că mi se pare că este un oraş care a renăscut. Fusesem când eram mai mic cu tăică-meu (n.r. regizorul Geo Saizescu) în diverse pelerinări prin ţară. La momentul respectiv nu rămăsesem cu vreo imagine despre urbea dumneavoastră, dar cu siguranţă în momentul în care m-am întors şi am văzut cum a renăscut şi în ce fel au fost puse în valoare clădirile, şi cum sunt oamenii, este o reală plăcere şi o bucurie să vii aici pentru că parcă simţi că reuşeşti deja să ajungi în Occident. Cel puţin pentru noi, pentru bucureşteni”, a mărturisit regizorul.

„Descătuşare prin cultură”

Ideea filmului a pornit, spune Cătălin Saizescu, după premiera de la Piteşti a filmul său, „Scutcircuit”, la o discuţie cu Tudor Giurgiu despre scenarişti, acesta recomandându-i-l pe Gabriel Gheorghe. Au dezbătut posibile subiecte de film, şi dintre mai multe poveşti i-a pomenit despre cum a fost trimis un actor din Piteşti la penitenciar să înfiinţeze un club de teatru cu deţinuţi.

„Mie mi s-a părut interesantă povestea, mai ales că era super personală, la fel ca şi povestea de dragoste din film, şi l-am încurajat să scrie. N-a durat cred o lună până când am avut scenariul, pe care l-am depus la Centrul Naţional al Cinematografiei în cadrul concursurilor pentru finanţare. Am avut nocorul să fim primii în secţiunea Tematică, Comedia”, a spus Saizescu, precizând că ideea de bază a filmului a fost să dea „o şansă celor care au greşit şi care se pot îndrepta, pentru că, de fapt, societatea are nevoie de oameni reconvertiţi la normalitate”.

În România există aceste cluburi de teatru în penitenciare, şi există un festival de teatru cu deţinuţi, care se numeşte „Descătuşare prin cultură”, aşa cum apare şi în film. „Dacă reuşeşti să sensibilizezi nişte oameni aparent pierduţi pentru societate, şi reuşeşti să îi aduci pe drumul cel bun, cred că reuşeşti să faci un lucru bun şi reuşeşti să câştigi nişte cetăţeni. Sau cel puţin asta e speranţa”, a precizat regizorul.

O săptămâna la Rahova

Actorul Vlad Logigan – care s-a aflat pentru prima oară la Oradea – a precizat că echipa a filmat o săptămână chiar în penitenciarul de maximă siguranţă de la Rahova, controlaţi strict la fiecare intrare şi ieşire.

„Filmul are şi părţi de comedie, şi părţi de emoţie, e filmat foarte bine, imaginea arată foarte bine. Mie îmi place foarte mult şi muzica pe care a compus-o Alexei pentru film, condus, desigur, de Cătălin. Filmul este 70% cu întâmplări reale. Un fost coleg mai mare, actor de la Piteşti, Gabi Gheorghe, a fost trimis de directorul de la teatru să facă un spectacol de teatru cu deţinuţi.”

Pentru actriţa Magda Catone, Oradea are privelişti frumoase, inegalabile. „Oraşul Oradea, cum spunea şi Cătălin, pentru noi a fost o surpriză să-l vedem peste ani de zile aşa de frumos renovat. N-am părăsit ţara, şi totuşi sunt puţin în altă parte. Aşa trăiţi dumneavoastră, şi vă felicit că puteţi să vă bucuraţi de tot ce vă înconjoară aici”, a spus actriţa, amintind că mulţi bucureşteni au venit în Oradea să îşi cumpere o casă, sau să îşi aducă aminte de bunici sau străbunici.

Magda Catone, care în film o interpretează pe directoarea teatrului, a povestit că a jucat „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare la Teatrul de Comedie în regia lui Alexandru Tocilescu, piesă din care fac parte, de altfel, şi scenele meşteşugarilor care sunt folosite în film.

„Să triască domn’ Serghei”

După proiecţie, invitaţii au răspuns întrebărilor venite de la public. Referitor la interpretarea care reflectă fidel atmosfera de peniteniar, regizorul a amintit mai întâi că toţi protagoniştii sunt actori, mai puţin Serghei Mizil, care de profesie este pictor, şi rapperul Nosfe (Darius Vlad Vretan), care nu a apucat să vadă premiera filmului, el decedând în octombrie 2022.

Toţi actorii au fost în documentare amplă la penitenciarul Rahova. Au fost, de altfel, complimentaţi de către deţinuţi, pentru că o primă avanpremieră a fost în penitenciarul Rahova, cu aproximativ 100 de deţinuţi în chiar sala de repetiţii din film.

„Erau deţinuţi cu ani grei de ispăşit, dar selectaţi dintre cei care nu au creat probleme în ultimii ani şi au prestat munci. Au zis şi ei că am reuşit să surprindem foarte bine viaţa din închisoare”, a precizat Saizescu, amintind, de exemplu, că se întâmplă deseori în penitenciare, aşa cum apare şi în film, ca deţinuţii să îşi bată un cui în cap, ameninţând cu sinuciderea.

Întrebaţi dacă în timpul filmărilor au interacţionat des cu deţinuţi, Vlad Logigan a explicat că nu aveau cum să nu interacţioneze des, ei filmând de la curte şi holuri, la sala de festivităţi. Trecea din când în când câte un gardian cu un grup de 20-30 de deţinuţi, ducându-i la magazinul închisorii.

Amuzat, actorul povesteşte că în prima zi de filmări la Rahova, o mulţime de deţinuţi îl salutau pe Serghei Mizil şi Vlad Logigan nu înţelegea de ce, el neavând acasă televizor. „Să triască domn’ Serghei”, auzea destul de des şi după trei zile l-a întrebat: „Nu te supăra că te întreb. Tu ai fost pe-aici? Că te ştie toată lumea!”. Serghei având umor, a râs şi nu s-a supărat de întrebare.

„Oricum, jumătate cel puţin din cei din puşcărie fuseseră măcar o dată la un botez sau la o nuntă cu el. Îi mai şi ziceau: Serghei, ţii mine când am fost la Fane Borcan? Deci, omul e foarte conectat la această lume colorată”, a precizat Saizescu.

O scenă interesantă şi pomenită de spectatori a fost cea de la final, încărcată de metafore, realizată cu tavanul retractabil al teatrului Odeon şi gândită de scenografa Corina Grămoşteanu. Scenă la care Vlad Logigan şi-a adus aminte de cât de mult frig au îndurat în plină iarnă la fiecare dublă trasă, mai ales Serghei Mizil, îmbrăcat în rochiţa de rafie.

Filmul „Visul” a fost nominalizat anul acesta la Premiile Gopo pentru Cel mai bun actor, Cea mai bună muzică originală, Cele mai bune costume, Cea mai bună imagine, Cele mai bune decoruri şi Cel mai bun machiaj/coafură.