Vlad Crosman canta baroc la Versailles

A absolvit cursurile Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, la secţia de canto clasic (2010) şi regie teatru muzical (2011). Din septembrie 2011 este barocker cu „acte în regulă”, fiind unul dintre cei 17 cântăreţi ai Centrului de Muzică Baroc de la Versailles. Alături de orădean, doar doi cântăreţi sunt străini: un maghiar şi o quebequeză. „De fapt, prima dată am fost (pop) rocker iar apoi am devenit ba-rocker… O devenire interesantă. Totul a început cu ceva vreme în urmă, când aveam vreo nouă ani, şi realizatorii emisiunii pentru copii de la radio m-au auzit cântând un cântecel învăţat la şcoală. Lor li s-a părut că ar fii ceva deosebit în glasul meu şi mi-au dat ocazia să cânt la tot ce însemna eveniment muzical în oraş. Până să ajung de vârsta liceului am cântat muzică uşoară, am participat la o grămadă de concursuri şi festivaluri prin ţară. Am studiat şi pianul, în particular. Apoi, am luat decizia să dau admitere la Liceul de artă unde să încep studiul în canto clasic, pe care l-am continuat la Cluj la facultate.

De fapt, la Cluj, am avut ocazia să întâlnesc la masterclassuri, oameni din mediul muzicii baroc europene, din Germania şi Franţa, care m-au ascultat şi mi-au sugerat posibilitatea aprofundării acestui stil într-unul din cele mai importante centre, la Versailles”, povesteşte baritonul orădean.

Anul trecut, aflat în ultimul an la regie, la Cluj, pentru Vlad a fost foarte clar că trebuia să urmeze o altă etapă în realizarea sa pe plan profesional. Şi-a trimis dosarul de candidatură şi înregistrările la Centre de Musique Baroque de Versailles. O lună mai târziu era chemat la audiţii şi la probele de descifraj. Din septembrie 2011 face parte din această minunată echipă. „În România, mi-am lăsat doar dorurile”.

Centru de muzică barocă de la Versailles este o instituţie pe lânga Ministerul Culturii, care are ca scop redescoperirea şi promovarea patrimoniului muzical francez al secolelor XVII şi XVIII. Este înfiinţat în 1987 printr-un departament axat pe cercetarea manuscriselor, tratatelor şi reeditatea partiturilor. Acum, sub conducerea dirijorului Oliver Schnebeeli, se repun bazele ansamblului de cântăreţi care cu câteva sute de ani în urmă îi încântau auzul pretenţiosului Rege Soare, la Chapelle Royale. Ansamblul Les Pages et les Chantre du Centre de Musique Baroque de Versailles este structurat astfel: 17 cântăreţi maturi (până în 30 de ani: patru soprane, doi contratenori, trei tenori, patru baritoni sau bass-taille, patru basi), şi alte câteva zeci de copii cu vârste între 6-14 ani. „Deci, s-a ales educarea copiilor (a pajilor de odinioară) şi folosirea lor în ansamblu, acoperind partida vocilor de sopran şi alto (haute-contre), interzise femeilor, cu atât mai mult în Chapelle Royale”, explică Vlad Crosman.

Viaţa la Versailles

„Noi, fiecare dintre cei 17 cântăreţi avem o pregătire individuală zilnică în declamaţie în limba franceză veche, latina galică, britanică, ornamentaţie şi stilistică, dirijat, tehnică vocală, teorie, citire de partituri, bas continuu, muzică de cameră, corepetiţie cu un clavecinist sau teorist pentru repertoriul baroc şi renascentist, cu un pianist pentru repertoriul clasic, romantic, sau modern, cursuri de limba italiană şi germană. Prin urmare, avem o pregătire atât în repertoriul baroc, dar şi în repertoriul celorlalte epoci. La asta se adaugă masterclassuri periodice, dar şi stagii de dans baroc”, şi-a schiţat Vlad programul unui debut de zi.

Aproape zilnic însă, după-masă ba-rockul orădean are repetiţii cu ansamblul. În cadrul stagiunii de concerte Les Jeudis Musicaux de la Chapelle Royale du Chateau de Versailles, în fiecare joi, artiştii cântă câte o lucrare nouă, de obicei o Missa, sau motete, compuse de Desmarest, Minoret, Lalande, Charpentier, Brossard, Dezpres, şi alţii, capel-mailtrii rând pe rând la Versailles. „Pentru mine este un moment magic mereu, joia, când Capela regală răsună de muzica sacră ce a fost scrisă pentru sonoritatea ei, cu sute de ani în urmă. Ca acompaniament îi avem invitaţi pe instrumentiştii de la catedra de muzică veche al Pole Superieur de Paris – Boulogne Billancourt, al Conservatorului din Versailles sau din Valee de Chevreuse”, descrie artistul atmosfera de la Versailles. Adesea, Vlad are ocazia să cânte alături de orchestre celebre din lumea muzicii europene- Akademie fur Altemusik Berlin, sau pentru producţii de opera Hercule Mourant de Dauvergne, cu Les Talens Lyriques sub conducerea lui Christophe Rousset pe scena Operei Regale de la Versailles (lucrarea a fost şi înregistrată pentru o casă de discuri), sau Amadis de Gaule de J.Chr. Bach, cu Le cercle de l harmonie, sub conducerea lui Jeremie Rhorer, pe scena Operei Regale Versailles şi pe scena Operei Comice Paris.

Majoritatea concertelor şi spectacolelor este captată de Radio France Musique, care îi promovează din plin. Cea mai interesantă experienţă cu Centrul de muzică Baroc de la Versailles a fost turneul şi concertul de la Beijing, China, la Centre for Performing Arts. „A fost de neuitat. O sală mare, elegantă, acustică superbă, un public numeros, interesat de muzica de la Curtea Regelui Soare”.

În viitorul apropiat, Vlad Crosman va apare pe afiş, alături de Centre de Musique Baroque de Versailles, într-un concert în Bretagne, într-un concert de motete sub conducerea lui Patrick Cohen-Akenine, în concert la Opera de Massy cu Histoires Sacres de M-A Charpentier, Stabat Mater şi Salve Regina de Scarlatti la Teatrul Imperial Compiegne, Armide de Lully la Opera Regala Versailles cu Atelier lyrique de Toronto şi Tafelmusik baroque orchestra sub conducerea lui David Fallis.

Va avea participări la festivalurile de muzică barocă de la Hardelot, Sully sur Loire, Abbay de Soreze, Sablee.

În Franţa, Vlad a descoperit mediul cultural care îl ajută să crească şi să evolueze. „Cred că o ţară, care deşi în criză, se încăpăţânează să aloce în continuare fonduri şi care arată interes faţă de cultură, o ţară în care publicul umple seara de seară săli şi teatre la producţii care se joacă de multe ori zilnic, are şanse mari să răzbată şi să reînflorească”. Cu toate acestea orădeanul spune că ar vrea să se reîntoarcă în România.

„Dar acum nu am încredere în societatea noastră. Scara valorică e răsturnată. Nu înţeleg ce se întâmplă. O ţară care în momente de criză loveşte prima şi prima dată în Sănătate, Cultură şi Educaţie, mă sperie”. Deocamdată Vlad Crosman intenţionează să aducă în România, în concert Centrul de muzica barocă de la Versailles. „Mă gândesc la un mini turneu care să cuprindă măcar oraşele mai mare ca Timişoara, Cluj şi Bucureşti. „Cred că ar fi ceva extraordinar şi pentru publicul românesc, şi o premieră în lumea muzicală autohtonă”, crede artistul. Vlad Crosman mizează, în demersul său, pe sprijin din partea institutiilor de profil din ţară.

„Mă bucură că la ultimele două ediţii ale Festivalului Enescu, de la Bucureşti, organizatorii au manifestat un neaşteptat interes pentru orchestrele şi ansmblurile specializate în repertoriul baroc. Am facut si eu o expediţie la Bucureşti, acum 3 ani, să-i văd pe Il giardino armonico şi pe Les arts florisants. Din păcate, în România, încă perla barocului nu şi-a găsit strălucirea. Încă se mai crede că e o muzică ciudata, depăşită, că baroc face doar cine nu poate să facă altceva, că dacă cumva cânti baroc e altă tehnică şi îţi strici vocea sau instrumentul. Cu alte cuvinte, barocul e pentru rămăşite. Rătăciti. Când le-am povestit asta cunoştinţelor mele din: Franţa, Germania, Anglia s-au uitat la mine şi au crezut că fac o glumă proastă. Aşa se explică deci, că în România avem 3, 4 festivaluri de muzică veche pe an.”

Vlad Crosman consideră că românii trebuie să plece în străinătate, să acumuleze experienţă, să înveţe, să cânte, să cunoască, dar să revină. „Măcar din când în când să împărtăşească experienţa lor celor de acasă, care poate sunt la inceput de drum.Eu sunt mândru că sunt cântăreţ român aici, la Paris. În Europa când se aude de cântăreţi români toata lumea e pe spate. Toată lumea cunoaşte valoarea şi potenţialul artistic al românilor. E ceva teribil. România cred ca are posibilitatea să devină o ţară importantă în circuitul internaţional al operei şi al spectacolului muzical. Teatrele nu sunt la fel de încăpătoare şi de numeroase ca în străinătate, dar prestigiul artiştilor români, un management bine structurat şi un public doritor ar putea înfăptui «unirea cu Europa», nu numai în acte”, spune Vlad Crosman.

Artişti, personaje, opere.

Vlad Crosman a mărturisit jurnaliştilor de la candviatabatefilnul că artiştii care îl inspiră în acest moment sunt Thomas Allen, Luca Pisaronni, Juan Diego Florez. În lied îmi place Ian Bostridge şi Thomas Quasthoff . Iar dintre cântăreţii care se dedică mai mult barocului, mai aproape de sufletul său sunt: Cecilia Bartolli, Nuria Rial, Jaroussky, Marie Nicole Lemieux. Personajul preferat al artistului orădean este Papageno, din Flautul fermecat de Mozart. „Este un zglobiu, şi e simpatizat mai ales de copii, iar copiii, în public, sunt mereu un barometru just al credibilităţii.

Papageno e viu si sincer, îi e greu să-şi ţină gura atunci când are ceva de zis şi ştie că are dreptate. Alături de Tamino, e actant şi adjuvant deopotrivă. Cred că mă asemăn mult cu el. Muzica lui Mozart atinge şi aici culmile sublimului. Deci, e o plăcere să-l cânt mereu”, şi-a argumentat Vlad Crosman alegerea. Artistul spune că acum se concentrează spre Orfeo, din opera cu acelasi nume de Monteverdi. „Aici e o altă lume, un alt personaj, dar care mă fascinează din punct de vedere al nivelului emoţional la care trăieşte povestea de dragoste cu Euridice, modul în care si-o asumă pe Euridice ca unic motiv al existenţei lui, pe Pământ. Îsi ia adio de la lumină, stele şi soare pentru că ştie că Lumina lui o va regăsi în întunericul infernului. Ea -lumina lui.Aici şi acolo. Sublim. Personal, mi-ar plăcea să cânt cu două dintre ansamblurile mele dragi la suflet şi la ureche. E vorba de Arpegiata condus de Christina Pluhar şi Le poeme harmonique condus de Vincent Dumestre „, a adăugat Vlad Crosman.

Veronica Bursaşiu