Un bihorean, Isza Attila, din Comuna Borş se luptă, alături de alte 49 de persoane din comună, pentru restituirea păşunilor de composesorat, confiscate cu forţa pe vremea comunismului. În anul 2005, 49 de persoane din Borş au solicitat restituirea păşunilor de composesorat moştenite de la părinţi, bunici şi străbunici, dar nu au fost luate în seamă.

„Am solicitat acelaşi lucru şi prin composesoratul nou format «Zold Arany» (Aurul Verde), dar nu s-a putut realiza nici în acest mod. Am pierdut procesul din cadrul Tribunalului Oradea din mai multe motive. Unul dintre motiva ar fi că nu ne-am cerut proprietăţile la timp (înainte de 30 noiembrie 2005). Al doilea motiv invocat a fost că am putut dovedi că proprietăţile private posedate de străbunii noştrii au fost confiscate cu forţa. Ultimul motiv este că nu am putut dovedi că străbunii noştri au constituit o asociaţie în acea perioadă”, povesteşte Isza Attila.

Demontează motivele

Acesta revine şi demontează motivele care au dus la neretrocedarea pășunilor de composesorat. „Părerea mea este că retrocedarea nu poate fi legată de timp, deoarece este anticonstituțională, neumană, iar pentru o persoană creștină este «Un păcat împotriva lui Dumnezeu». Nici cel de-al doilea punct nu este fondat, deoarece străbunilor noştri li s-au confiscat pământurile cu forţa (au fost contrânşi cu forţa să adere la cooperativele de producţie. Astfel păşunile, deci şi păşunile de composesorat au intrat în proprietatea statului”, a precizat Isza Attila.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea punct, cetăţeanul din Borş spune că nici acesta nu este fondat, deoarece după 20 de ani, a intrat în posesia unui document probator din Arhiva de Stat din Oradea, în care sunt trecute toate „păşunile de composesorat”, care au existat în judeţul Bihor. Aici este inclusă şi cea din Borş, denumită „Composesoratul Avram Iancu”.

Frâne

„Acest document probator a fost emis de Prefectura Oradea, în anul 1938. Noi am avut trei avocaţi, însă am pierdut procesul «definitiv şi irevocabil», datorită motivelor invocate mai sus”, declară Isza Attila.

Acesta mai spune că prin Ordinul prefectului, toate păşunile de composesorat au fost predate Administraţiei Locale din Borş. Omul a cerut informații de la Arhivele Naționale Serviciul Județean Bihor, dar a primit răspuns că „instituția nu deține documente de la Asociația Composesorală de Pășune din localitatea Borș din perioada 1890 – 1948”. Isza Attila a infirmat răspunsul primit de la Arhivă. După căutări de circa patru ore a descoperit informaţiile solicitate, care confirmau existenţa la Borş a „Composesoratului Avram Iancu”.

Între timp, Isza Attila precizează că a intrat în posesia unor noi dovezi, prin care poate dovedi că în cadrul Tribunalului Oradea, hotărârea a fost fondată pe informaţii false. „În baza noilor documente obţinute din Arhiva de Stat, avem şansa să solicităm repornirea procesului şi să primim înapoi propprietatea străbunilor noştri, pentru ca ceea ce le-a aparţinut să nu fie posedat de alţii, ci să fim noi cei care decidem soarta lor. Speranţa moare ultima!”, încheie Isza Attila.