Creditul poate face referire, de asemenea, la solvabilitatea sau istoricul de credit al unei persoane sau a unei companii ce “are un credit bun sau rău”. În lumea contabilității, se referă la un tip specific de intrare în contabilitate.

Creditul în lumea financiar-bancară

Conform XCredit/ro/, creditul reprezintă un acord între un creditor (împrumutător) și un debitor (împrumutat). În cadrul unui asemenea acord împrumutatul promite să ramburseze banii creditorului, adesea cu dobândă, ori să riște aplicarea unor penalizări financiare. Conform antropologului David Graeber (în cartea sa ”Debt: The First 5000 Years”) activitatea de creditare este o practică care datează de mii de ani, încă de la începutul civilizației umane.

[eadvert]

Există multe forme de creditare. Exemple comune includ împrumuturi auto, ipoteci, împrumuturi personale, credite rapide și linii de credit. În esență, atunci când banca sau altă instituție financiară acordă un împrumut, aceasta “creditează” bani împrumutatului, care trebuie să îi returneze la o dată ulterioară.

Cardurile de credit pot fi cel mai răspândit exemplu de credit în zilele noastre, permitând consumatorilor să cumpere pe credit aproape orice. Banca emitentă a cardului servește ca intermediar între cumpărător și vânzător, plătind vânzătorul integral în timp ce extinde creditul către cumpărător, care poate rambursa datoria în timp, suportând taxe de dobândă până când aceasta este complet achitată.

La fel, atunci când cumpărătorii primesc produse sau servicii de la un vânzător care nu solicită plata pe loc, aceasta este o formă de credit. De exemplu, atunci când un restaurant primește un camion de produse alimentare de la un furnizor care va factura restaurantul peste o lună, furnizorul oferă astfel proprietarului restaurantului o formă de credit.

Alte definiții ale creditului conform XCredit

„Credit” este folosit și ca termen scurt pentru a descrie solvabilitatea financiară a afacerilor sau persoanelor fizice. Cineva care are un scor de credit bun sau excelent este considerat ca având un risc mai mic pentru creditori decât cineva cu un scor de credit slab sau prost.

Conform XCredit, scorurile de credit sunt o modalitate prin care persoanele sunt clasificate în funcție de risc, nu doar de către potențiali creditori, ci și de companiile de asigurări și, în unele cazuri, de proprietarii de locuințe sau chiar de către angajatori. De exemplu, scorul FICO, folosit în mod curent de majoritatea instituțiilor financiare, variază de la 300 la 850. Orice scor de 800 sau mai mare este considerat un scor de credit excepțional, între 740 și 799 reprezintă un scor de credit foarte bun, între 670 și 739 este un scor de credit bun, între 580 și 669 este un scor de credit acceptabil, iar un scor de 579 sau mai mic este definit ca fiind un scor de credit slab.

De asemenea, anumite companii sunt evaluate de agenții de evaluare a creditului, cum ar fi Moody’s și Standard and Poor’s, și primesc scoruri sub formă de litere, care reprezintă evaluarea agenției asupra solidității lor financiare. Aceste scoruri sunt monitorizate atent de investitorii în obligațiuni și pot afecta cât de multă dobândă vor trebui să plătească companiile pentru a împrumuta bani. În mod similar, titlurile de stat emise de un guvern sunt evaluate în funcție de faptul dacă guvernul emitent sau agenția guvernamentală este considerată a avea un scor de credit solid.

În lumea contabilității, “credit” are un sens mai specializat. Acesta se referă la o înregistrare contabilă despre o scădere a activelor sau o creștere a obligațiilor (în opoziție cu o debitare, care face opusul). De exemplu, să presupunem că un comerciant cu amănuntul cumpără marfă pe credit. După cumpărare, contul de inventar al companiei crește cu valoarea achiziției (prin debitare), adăugând un activ în bilanțul companiei. Cu toate acestea, contul de conturi de plată restante crește și el cu valoarea achiziției (prin creditare), adăugând o obligație.

Ce este o Scrisoare de Credit?

Folosită adesea în comerțul internațional, o scrisoare de credit este un instrument financiar emis de o bancă ce garantează că un vânzător va primi suma totală pe care o datorează un cumpărător până la o anumită dată, convenită în prealabil. În cazul în care cumpărătorul nu își respectă obligațiile de plată, banca va fi responsabilă pentru achitarea sumei de bani către vânzător.

Ce este un Plafon de Credit?

Un plafon de credit reprezintă suma maximă de credit pe care un creditor (o bancă) o va oferi unui împrumutat (un deținător de card de credit). Odată ce împrumutatul atinge limita de credit (plafonul), nu mai poate face achiziții până când nu achită o parte din sold. Termenul este folosit și în legătură cu liniile de credit și împrumuturile “cumpără acum, plătește mai târziu”.

Ce este o Linie de Credit?

O linie de credit se referă la un împrumut de la o bancă sau o instituție financiară nebancară ce pune la dispoziția împrumutatului o anumită sumă de bani pe care acesta o poate utiliza în funcție de nevoi. Odată achitată, linia de credit redevine disponibilă, debitorul având posibilitatea de a retrage, la nevoie, orice sumă de bani (în limita liniei de credit).

Avantajul liniei de credit acordate de o instituție financiară nebancară (IFN) este reprezentat de faptul că poate fi accesată inclusiv de către persoanele cu un scor de credit slab, adesea fără necesitatea prezentării unei adeverințe de venit sau a altor acte.

Ce este Creditul Revolving?

Creditul Revolving implică un împrumut fără o dată de sfârșit fixată în prealabil – un cont de card de credit fiind un bun exemplu în acest sens. Atât timp cât contul este în bună stare, împrumutatul poate continua să folosească orice sumă de bani până la limita de credit stabilită. Pe măsură ce împrumutatul face plăți către sold, contul de credit revolving este reînnoit. Aceste tipuri de împrumuturi sunt adesea numite credite deschise. În contrast, creditele ipotecare și cele auto sunt considerate credite închise deoarece se încheie la anumită dată.

Concluzie

Cuvântul “credit” are multiple semnificații în finanțele personale și în lumea afacerilor, iar cel mai adesea se referă la capacitatea de a cumpăra un bun sau un serviciu și de a-l plăti la un moment ulterior. Creditul poate fi contractat direct între un cumpărător și un vânzător sau cu ajutorul unui intermediar, cum ar fi o bancă sau altă instituție financiară. În esență, creditul servește unui scop vital: asigurarea bunei funcționări a oricărei economii de piață.

Advertorial