Acum nici o lună se vernisa la Muzeul Ţării Crişurilor, în colaborare cu Muzeul de Artă Recentă (MARe) București, expoziţia Ion Grigorescu. Opera pictată: 1963 – 2017, expoziţie care rămâne deschisă până în 28 august. Iată că directorul muzeului, Aurel Chirac, a predat ştafeta Vioarei Bara, președinte în exercițiu al UAP – Filiala Oradea, aşa născându-se expoziția de artă vizuală „Oglinzi oglindite” în parteneriat cu acelaşi muzeu privat din Bucureşti.

GALERIE FOTO

Vernisajul acestei expoziţii a avut loc vineri, la Galeriile de artă – Reperaj din Cetate, corpul C. Şi de această dată, curatorul expoziţiei este criticul de artă Erwin Kessler, care este și directorul Muzeului de Artă Recentă. Au expus, din partea Filialei Oradea artiştii: Vioara Bara, Tudor Frâncu, Gabriela Diana Bohnsted Gavrilaș, Tiberiu Fekete, Dorel Găină, Ingo Glass, Noemi Jannko Szep, Gyorgy Jovian, Darius Martin, Laura Martin, Ioan Augustin Pop, Gheorghe Tirla, Horea Sălăgean, Laszlo Ujvarossy. Din colecţia Muzeului de Artă Recentă au expus: George Anghelescu, Ana Bănică, Ioana Bătrânu, Michele Bressan, Nicolae Comănescu, Cristina David, Suzana Dan, Dumitru Gorzo, Gili Mocanu, Anca Mureșan, Regele Ionescu, Ștefan Ungureanu, Ecaterina Vrana, Marian Zidaru.

Cea mai importantă expoziţie

În cuvântul de deschidere, pictoriţa Vioara Bara a subliniat faptul că această expoziţie este cea mai importantă expoziţie din ultimii douăzeci de ani pentru filiala din Oradea, deoarece este organizată împreună cu Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti, care a participat cu lucrări din propria colecţie. „L-am rugat pe criticul de artă Erwin Kessler să vină să fie curator, să facă selecţia şi să propună o expoziţie importantă pentru că avem nevoie să ridicăm targetul filialei din Oradea. Îi mulţumesc foarte mult că a acceptat să facă această expoziţie cu artiştii din Oradea, pe care îi preţuieşte”, a spus Vioara Bara.

Prezent la vernisaj, diectorul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac, a punctat faptul că Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti, prin directorul Erwin Kessler, se încăpăţânează să promoveze contemporanii. Şi în Oradea, Muzeul Ţării Crişurilor a încercat, spune Aurel Chirac, să suplinească lipsa galeriei, să promoveze contemporanii orădeni, dar într-o mai mică măsură, deoarece erau săli puţine, unele destinate unor expoziţii de factură clasică, dar s-a mizat totuşi destul de mult pe arta contemporană. „Eu mă bucur că şi Muzeul Ţării Crişurilor, şi acum şi filiala Oradea a Uniunii Artiştilor Plastici s-a înhămat la o căruţă care este foarte dificil de condus deoarece sunt atâtea caractere în această căruţă, şi fiecare îşi are orgoliul propriu. Mă bucur mai ales pentru Vioara pentru că are puterea să vă provoace pe toţi cei care sunteţi astăzi aici. Este, într-devăr, cea mai importantă expoziţie de artă contemporană din Oradea”, a precizat Aurel Chirac.

Mai multe tipologii

Au fost mai mulţi artişti care au dorit să facă parte din expoziţia „Oglinzi oglindite”, dar selecţia lucrărilor a făcut-o curatorul Erwin Kessler, care a gestionat de-a lungul timpului mari expoziţii atât în România, cât şi în străinătate.

Erwin Kessler spune despre Muzeul de Artă Recentă că este un muzeu extrem de subiectiv, mergând pe o singură idee: aceea a individualităţii şi a individualismului. Nu încearcă să mulţumească pe toată lumea. „Numai din nemulţumire creşte curiozitatea, creşte atenţia. Mulţumirea te lasă să dormi. De aceea vom continua să prezentăm lucruri care disociază, lucruri care dizolvă stări, dizolvă lucruri comune, habitudini prea încetăţenite. Unul dintre acestea este legat de marginalitatea periferiei. Respectiv Oradea, în termeni strict geografici, este marginală în raport cu centrul cum ar fi Bucureştiul, şi din punctul acesta de vedere ar fi trebuit să fie o expoziţie să zicem periferică. Am tratat expoziţia de la început, de când i-am promis Vioarei că o vom realiza, ca pe expoziţie centrală. Ea trebuie să fie o expoziţie relevantă pentru noi, nu trebuie să fie doar o menajerie ci să fie o expoziţie care să pună faţă în faţă lucruri care cel puţin au fost, dacă nu sunt. De asta am ajuns aici şi vă pot preciza de ce oglinzile sunt oglindite şi nu sunt oglinzi de acum.

Sunt oglindite pentru că ceea ce am vizat prin arta din Oradea pe care am selectat-o a fost un fel de oglindă faţă de ceea ce era în anii 80, atunci când de pe la 1979 şi până pe la 1989 Oradea a fost cu adevărat un loc în care pulsa un nou neconvenţional. Nu în sensul de nou neconvenţional neoavangardist. Erau mai multe convenţii concomitente în acelaşi loc. Adică, în Oradea, spre deosebire de alte centre actuale, nu se producea un singur tip de artă, într-un fel egoist, extrem de gelos şi conformist. Se făcea o pictură neoexpresionistă, se făcea un gen de artă conceptualistă, artă politică, adică mai multe tipologii laolaltă. Dar s-au dus…

Această expoziţie încearcă să resusciteze acea efervescenţă a mai multor atitudini, a mai multor perspective, a mai multor modalităţi de creaţie. În Bucureşti o să vi se pară că este mult mai apropiat de noi şi este mult mai recent succesul pe care l-am avut în jurul anului 2000. Un tip de imagine, un tip de atitudine, nonconformistă la modul un cap în gură . Aceasta nu este o calitate în termeni strict plastici. Ceea ce ne interesează foarte mult este calitatea în termen de trăire autentică într-un anumit moment. În acel context, trecerea în anii 2000 la tipul acesta de artă nesimţită , obraznică a reuşit să destructureze o groază de anchilozări. Atât aceea a simbolisticii de gen religios, cât şi aceea a lucrului la computer. A-ţi bate joc de mijloace, a le considera doar nişte mijloace, nu nişte scopuri, pe care le venerează practicienii pentru că au pus şi ei mâna pe o ştiinţă de carte, a fost o lovitură, un cap în gură . Lucrul acesta a contat foarte mult pentru a recrea diversitate. De asta este o oglindă oglindită. E un moment şi el ca şi momentul Oradea din anii 80 – care istoriceşte este închis într-o cutie, la fel ca şi momentul Bucureşti din anii 2000. Este într-un fel o expoziţie istorică. Ea vrea să arate celor de acum – de asta i-am introdus şi pe cei tineri, că pot să meargă mai departe. Dar am zis să fie şi o oglindă în care se oglindeşte oglinjoara de acum, a celor tineri. Dreptul de a face din oglinjoară proprie o oglindă foarte mare e al tuturor”, şi-a încheiat cuvântul curatorul expoziţiei, Erwin Kessler.

De la acrilic sau ulei pe pânză, tehnică mixtă, ori tuş pe hârtie, până la broderie, fotografie digitală printată, lemn sculptat ori ceramică, lucrările surprind prin varietatea modalităţilor de exprimare. Le puteţi admira, aşadar, în cadrul expoziţiei „Oglinzi oglindite”, deschisă la Galeriile de artă – Reperaj din Cetate, corpul C. Expoziţia va rămâne deschisă până în 19 august.